Pieces

Activism

2011-03-26T21:03:00.002+02:00

Dupa indelungi discutii in contradictoriu cu mine, am ajuns la concluzia ca ceea ce ii lipseste Romaniei este activismul social. Activism radical. Asta voi incerca sa fac de acum incolo. Asta corelata cu o cauza umanitara imi vor fi temele pentru urmatorii ani. Sper sa am sustinatori si sper sa reusesc sa fac o diferenta in Romania asta care a ajuns la fundul galetii.

O seara frumoasa,
Alexandra Marinescu

X

2011-02-21T19:56:00.001+02:00

IX

2011-02-21T19:56:00.000+02:00

VIII

2011-02-21T19:53:00.000+02:00

VII

2011-02-21T19:52:00.000+02:00

VI

2011-02-21T19:51:00.000+02:00

V

2011-02-21T19:49:00.000+02:00

IV

2011-02-21T19:48:00.000+02:00

III

2011-02-21T19:47:00.000+02:00

II

2011-02-21T19:44:00.000+02:00

I

2011-02-21T19:43:00.000+02:00

Umbre

2011-02-21T19:39:00.000+02:00

The blue

2011-02-21T19:38:00.000+02:00

Smoke

2011-02-21T19:36:00.000+02:00

Ma joc cu luminozitatea si contrastul in toate:D

Shades

2011-02-21T19:34:00.000+02:00

The colors in my eyes

2011-02-21T19:26:00.000+02:00

Incep o noua versiune de blog. Foto blog!:D
Am cateva poze zic eu reusite de la o sedinta foto mai veche cu doua prietene. Astept feedback, pozitiv, negativ, nu conteaza!:D

Pentru tine

2010-12-28T04:00:00.000+02:00

Imi caut povestea de dragoste perfecta in filme gasite pe imdb. Incerc sa vad cum ar fi fost daca. Imi imaginez mii de scenarii in care eu as fi in locul vreunei actrite dintr’un film iar tu ai fi ala care alearga dupa mine in timp ce aproape ma casatoresc cu persoana gresita. Eu as fi cea indragostita de altcineva, iar tu ai fi cel care mi’ar declara iubirea cantandu’mi la chitara o melodie jalnica. Eu as fi cea care nu te’a uitat iar tu ai fi cel care s’a facut uitat iar peste ani ne vom reintalni si aprinde focul pasiunii ce odata a fost intre noi. Insa nu vad ceea ce e atat de evident.
Nu trebuie sa fiu actrita principala intr’un film. Nu trebuie sa fiu altcineva. Nu trebuie sa fim nimic mai mult decat ce suntem. Fiindca ce suntem e mai mult decat de’ajuns.
Imi doresc sa am o viata ca in filme. Insa nu vad ca viata mea formeaza mai multe filme de dragoste decat exista deja. Mi’am gasit printul in armura stralucitoare [pe care si’a uitat’o acasa] intr’o gara, intr’o sambata. Nu ne cunosteam si, din sutele de alte persoane care s’ar fi putut intalni in acea zi, in acea gara, la acea ora, ne’am intalnit noi. De ce? Pentru a ne uni vietile. Pentru a ne regasi jumatatile pierdute intr’o viata anterioara. Suntem rupti din ‘’Going the distance’’, ‘’The Notebook’’, ‘’Amelie’’ si ‘’Jeux d’enfant’’ toate la un loc. Nu trebuie sa ne pierdem ca ei pentru a ne regasi. Nu trebuie sa treaca ani pentru a realiza. A trebuit doar o zi. Doar un apartament gol. Doar o muzica in surdina si doar mult… somn. Si am plecat in calatoria vietii noastre.
Au fost vremuri grele. Au fost multe lacrimi si multe ‘’mi’e dor de tine’’ dar iata’ne aici, impreuna. Chiar daca serile in care te ascultam dormind la telefon s’au dus, chiar daca tururile noastre in jurul lumii s’au facut deja, chiar daca casa noastra construita intr’o seara e gata in mintea noastra. Chiar daca primul te iubesc a fost deja spus in mijlocul unei propozitii fara sens. Chiar daca toate astea, ai venit la mine. Ai lasat totul si te’ai mutat in alt oras, in alta lume. Ai vazut lumea prin ochii mei si ai devenit cel de care nu mi’e frica sa il privesc in ochi. Ne’am distrat, am ras, am plans, ne’am certat. Am facut tot ce ne’a trecut prin cap si tot ce nu ne’a trecut prin cap. Am petrecut zile in pat iar alte zile despartiti. Am invatat sa traim impreuna si sa ne iubim si mai mult. Ne’am invatat si inca o facem. Am facut sacrificii insa am castigat lucruri noi. Mi’ai dat speranta, imi dai iubire. Ma faci sa visez chiar daca eu nu o vad mereu. Si acum cat stai intins langa mine si dormi, eu visez cum vom patina maine impreuna. Esti tot ce mi’am putut dori vreodata. Chiar daca ma enervezi uneori iar alteori ma faci sa plang, esti al meu si sunt a ta si una peste alta e mai mult decat frumos. E minunat. E cuvantul ala pe care nu l’am mai folosit de mult. E epic!

Cu ocazia zilei tale de nastere, te iubesc puiul meu. Si voi fi langa tine si la bine, si la rau. Si cu bacsisuri si cu tigari cumparate pe datorie si cu chirie, si cu tot. si cu trandafiri rosii, si cu nimic altceva decat tine. Te iubesc mult!

P.S. I love you - I Love you till the end

2010-11-24T06:18:00.000+02:00

Deep Blue Something - Breakfast At Tiffany's

2010-11-24T06:15:00.001+02:00

Katrina & The Waves - Walking On Sunshine

2010-11-24T06:15:00.000+02:00

Andrew Belle - In My Veins (Single)

2010-11-24T06:10:00.000+02:00

Despre probleme si alte porcarii

2010-08-21T21:14:00.000+03:00

Stateam cu o prietena mai devreme si citeam problemele unui pusti de pe net. Si la un moment dat zice omu ca i s’a rupt inima si ca nu mai stie ce sa faca. Pai frate, cum cacat vine treaba asta? De ce toata lumea vede un sfarsit in chestia asta? Te desparti de cineva, ok inteleg ca e greu, dar treci mai departe, fie ca vrei sau nu. Timpul chiar le vindeca pe toate si chestiile pe care vrei sa le uiti si pe cele de care te tii cu dintii atat sa ti le amintesti. Am trecut prin faze de genu si de fiecare data am zis ca frate, gata cu iubirea, gata cu dragostea, gata cu toate cacaturile astea. Not!! Bine poate ca timp de o luna am crezut si eu in cacatu asta dar imediat dupa eram la the next big thing cunoscand tipi si simtindu’ma bine pana am dat peste alt „catelus pierdut” pe care a trebuit sa il ajut.
E normal sa crezi ca o data ce ai pierdut lucrul ala pentru care ti’ai dedicat o mare parte din timp, viata ta o sa fie de cacat. Dar hei! De ce credeti ca s’a inventat ciocolata? Sau cluburile? Sau prietenii in primul rand.
Voiam de fapt sa zic altceva. Mi se pare de cacat sa stai sa intrebi niste total strangers pe net despre cum ar trebuii sa iti rezolvi problemele tu. Ai prieteni coae pentru asta. Ai parinti daca esti printre norocosii care pot vorbii cu ei despre cacaturi d’astea. Ai colegu de banca care nu te lasa la greu. De ce trebuie sa go public cu toate cacaturile care ti se intampla tie? Ce esti, vreo Angelina Jolie si Brad Pitt care au mai adoptat un copil si intreaba online ce nume sa ii puna?
Grow up kids. Inteleg ca la o varsta te simti ca si cum nu poti avea incredere in nimeni, ca nimeni nu te intelege si ca alte faze de genu. Dar atunci ce te face sa crezi ca strangeru ala de pe net te poate ajuta daca nici macar tu nu o poti face?
Exista intradevar momente in care te simti atat de singur incat stai intr’o camera plina de oameni si nu realizezi asta. Dar daca nu ar fi trebuit sa ne simtim singuri, ne’am fi nascut toti siamezi.
Si pentru prima data, postu meu are si o morala: nu ii lasa pe altii sa iti rezolve problemele si nu iti lasa problemele sa te rezolve pe tine.

Suntem, prezent

2010-03-06T21:55:00.001+02:00

" 28 februarie, la metrou, la gara, ne iubim!"
Am mai stat ceva in gara dupa ce a plecat trenul. Oamenii treceau pe langa mine, ducandu'se la treburile lor, iar eu stateam intepenita pe peron uitandu'ma dupa trenul ala rosu care mi te'a luat iar de langa mine. Din fericire, e acelasi tren rosu care te aduce inapoi, asa ca nu o sa'i port prea mult pica.
In timp ce'mi taram pasii spre metrou imi zburau in cap o gramada de imagini iar peste mine se instala deja cunoscuta stare de uimire.
Cateodata cand stau dimineata si beau cafea, imi tin ochii stransi asteptand sa ma trezesc, sa ma asigur ca nu e un vis. Si deschid ochii si totul e la fel.
Si nu cred ca e nevoie sa transpunem in cuvinte ce simtim pentru ca oricum nimeni nu ar putea reusi sa inteleaga. Iar majoritatea este sceptica. Dar noi radem si asteptam sa treaca timpul mai repede sa le demonstram cat s'au inselat.

M'ai vazut si ai zambit si ai stiut cat de frumoas va fi.
Te'am vazut si am simtit iubire.

Noi ne completam.
Si m'am blocat. Nu stiu cum sa scriu cum suntem sau cum simtim. Stiu ca e de o simplitate complexa. Stiu ca ma trezesc zambind dimineata cu tine. Stiu ca adorm fericita seara cu tine.
Stiu ca nu mi'e frica. Stiu ca viitorul ne zambeste. Stiu ca a venit timpul sa imi las trecutul si problemele in urma, si doar sa traiesc aici, acum, cu tine.
Si da, uneori ne certam si ne ciondanim, dar intotdeauna zambim si ne calmam. Si da, asteptam mereu ceva sa se intample, dar mai e atat de putin.
Pot sa imi inchid ochii si sa vad limpede viitorul. Pot sa te vad zambind si atunci, te pot vedea imbatranind si fiind fericit. Si nu mi'e frica. Nu ne e frica.
Am renuntat sa mai fim egoisti.
O viata singura este o viata egoista. Noi suntem amandoi, deci impartim totul.

Noi doar inchidem ochii si facem inconjurul lumii intr'o seara, despartiti fiind de 300 de km. Ne construim visele la telefon, si le implinim cand ne vedem.

Mi'e frica sa scriu pentru a nu rani ceea ce traim prin cuvinte. Noua nu ne sunt de folos cuvintele. Noi doar traim cu fiecare celula la o intensitate maxima. Lasam realitatea sa ne izbeasca si o imbratisam in timp ce ne bucuram de fiecare gura de aer pe care o luam in prezenta celuilalt. Noi ne putem regasi in miile de cantece scrise despre noi in timp ce compunem versuri pentru cantecul nostru.

Noi doar ne iubim.

Ce gandeste ea

2010-01-20T14:01:00.000+02:00

Iubirea este... hmmmm... nimeni nu stie ce este... dar cu totii cunoastem sentimentul... cel putin o data in viata simtim ca iubim... iar atunci suntem in nori... dar de cele mai multe ori ajungem pe pamant inapoi... dar avem senzatia ca mult mai bine ar fii sub pamant... asta e iubirea... incepe cu niste "fluturi" in stomac... dupa iti cresc aripi... ajungi sa zbori in inaltul cerului cu persoana pe care o iubesti... dar vine furtuna ( gelozie, posesivitate, minciuni, infidelitate) si parca deodata te ratacesti... ii scapi mana... si nu'l mai regasesti... si atunci aripile se usuca, cad si odata cu ele cadem si noi... si ajungem sa vedem din nou cruda realitate.
Am trait cu totii o iubire imposibila, o iubire ilegala si naiva, in care iti spuneai mereu ca se va intoarce, ca se va schimba. Am crezut cu totii intr’o relatie care parea ca va dura pentru intotdeauna, si am platit scump pretul naivitatii pentru ca "intotdeauna" pare sa nu existe. :- < Am incheiat multe relatii fara sa privim inainte, fara sa privim inapoi, fara sa privim....:(:( Pentru ca ochii nostrii erau prea plini de lacrimi pentru a mai putea privi.. Raman lacrimi grele si sarate, raman nopti nedormite si clipe nedorite, raman intrebari fara raspuns, buze nesarutate indeajuns, ramane gandul ca poate intr-o zi... se va schimba ceva...:- < De multe ori.. Lumea nu era a noastra, lumea nici nu exista, noi eram lumea… Cand eram alaturi de Persoana iubita..:(.. Totul parea un Joc.. Dupa aceea..
Traiam cu amintirea iubitului , cu vorbele pe care ni le rostea candva, cu promisiunile pe care ni le facuse candva... Dar… Se spune ca Dumnezeu le da oamenilor exact cat pot duce si ca sunt incercari pe care le primim tocmai pentru ca le putem duce...De aceea... Niciodata sa nu incetam sa CREDEM IN IUBIRE..:(... De crezi ca iubirea- i un joc, de crezi că iubirea nu doare, n’a fost iubire, a fost un joc, n’ai iubit, iubirea doare .... dar nu uita.. ca intotdeauna... cineva este acolo pentru tine... si oricat de mult am suferii... e si maine o zi...
Live For Everything,Die For Nothing!!! do you wanna come with me?? destination is unknown... dreamin... uneori... gandirea profunda iti astupa caile drumurile catre o rezolvare pe care numai sufletu tau o poate realiza ai incredere in tine si niciodata nu te sfii sa pasesti in necunoscut scopu tau in lumea asta este de a DESCOPERII! Vreau doar sa va spun ca in spatele acestei aparente ma aflu eu..."eu" cea pe care putini/putine avetzi ocazia sa o cunoasteti cine ma cunoaste stie ce fel de om sunt mda bine... sa zicem... cum... sau unde... ma cunoaste… mai are omu si momente mai grele sau bune… depinde si de starea in care se afla respectivu/respectiva in momentul in care o sa il cunosti... nu tre sa tragi concluzii pripite inainte de a cunoaste un om in totalitate;) Asta pana mea daca ai rabdare si sti care iti sunt pasii pe care trebuie sa ii urmezi :) Nu poti judeca o carte dupa coperta!! Because aparentele inseala;) Nu trebuie sa iti faci o impresie sau o parere din prima... stai chill:-p calm calm:-p fara graba caci graba strica treaba:):*:*:*:* Peace. Poate draguta... poate nesuferita, poate urata... poate frumoasa, poate glumeatza... poate serioasa, poate aiurita... POATE... EU … ce unii au si nu stiu sa pretuiasca, altii cauta si ar da orice sa aiba......! Ai sperat, ai visat, ai pierdut. Ce conteaza? Mai poti pierde, mai poti visa, mai poti invinge! Asta conteaza! ;);)

Ea este Alexandra. Si asta e ceea ce gandeste ea. I couldnt have said it better myself:) [id'ul ei este: alex_shukra :)]

Ei

2010-01-09T01:52:00.002+02:00

ei se iubeau in universul lor intortocheat, presarat cu visele ei si cu termenii lui complicati. ei visau cat pentru toti oamenii. ei se vedeau zilnic si se uitau la desene animate ca doi copii tampiti. ei isi beau cafeaua dimineata la telefon si isi savurau tigarea seara in fata calculatorului. ei se uitau la filme vorbind pe mess. ea il trezea dimineata cu mainile ei reci. el ii lua flori si se certau in statie. ei se duceau la mare pe pagina de blog. ei cadeau si ramaneau pe jos in statii de metrou. el ii cumpara mancare iar ea ii cumpara bere. ei beau cola si fumau lucky. ei cantau, erau fericiti. ei inventau animale ascunse dupa perdele pentru a se veghea in timp ce dorm. ea ii dadu o scoica iar el o inimioara. ei se jucau in parc. ei pierdeau vremea prin parcuri ori la metrou. ea pleca iar el mereu alerga in urma ei si o lua in brate. el o astepta la metrou dar intarzia. iar el o ducea acasa si se plangea de drumul prea scurt. pentru ei orele erau prea scurte. ei visau, si visau si tot visau... ei se sunau. vorbeau noptile, dadeau pe fast forward zilele. ei cresteau odata cu anii. ei erau doi necunoscuti intr'un oras mare plin cu foi aruncate in multimi pe care numai ei le puteau vedea ori citi. ei lasau muzica sa vorbeasca cateodata. isi spuneau sentimentele prin filmulete pe youtube. ei s'au ratacit prin lume... ei s'au pierdut unul de celalalt... si nu s'au mai gasit.
ei au fost. ei nu vor mai fi. dar au fost ei, lumea pentru unul pentru celalalt, doar doi prosti indragostiti pentru restul.

Necunoscuta din bar

2010-01-01T03:24:00.003+02:00

- Vii des pe aici?
- Cam de 2-3 ori pe saptamana.
- Ciudat, nu te'am mai vazut pana acum.
'Ciudat pe dracu, nici eu nu m'as fi vazut in intunericul asta.'
Eram, ca de obicei la o ora ca aia, in clubul meu. Imi beam bautura si priveam in jur. Mi'am facut un obicei din a bea singura in clubul asta. Nu de alta dar oricum toti sunt ocupati cu alte lucruri, nu au timp sa ma observe. Asa ca ii observ eu pe ei. De fiecare data sunt alte fete. De fiecare data alte probleme ascunse sub masti de indiferenta.
In seara asta am pus ochii pe un cuplu. Ea scunda si supla, el inalt si cu pantalonii in vine. Dupa haine, ea parea a fi punkista. El era un tnb'ist convins cu pantalonii lui largi, hanoracul lalai si sapca simpla, neagra.
Isi savurau vinul fiert cu ochii lipiti de televizorul agatat in fata lor. Din cand in cand mai schimbau o vorba, doua.
- Ti'am zis sa mergem...
- Da stiu, imi pare rau.
Nu prindeam decat franturi din ce vorbeau din cauza zarvei de acolo.
Ii priveam cat de tristi sunt. Fericiti impreuna, tristi daca ii separai 2 secunde. Tristetea aceea contrasta puternic cu zambetele aiurea de pe fetele lor.
Dar eu ce sa mai zic? Eu cum sa ma descriu? Stau singura intr'un bar la 2 dimineata si beau bere. Tristetea mea cine o observa? Nimeni. Suntem singuri dragilor in definitiv si la urma urmei. Tot ce putem face e sa ne abandonam persoanei de langa noi si sa traim prin ea pentru a ne uita tristetea.
Voi reveni, asa cum mi'am facut prostul asta obicei, si data viitoare, cu aceeasi bere ieftina in fata, in acelasi club intunecos, observand tristetea din jurul meu. Asa ca sa nu va fie teama, daca voi credeti ca tristetea nu va e observata. Eu sunt aici, eu o voi observa.

'Buna!'

2009-12-28T00:10:00.000+02:00

Credea ca stia dar de fapt habar nu avea. Era un suflet singuratic ce ratacea prin universul de suflete pereche.
Pe el nu’l deranja. Fusese obisnuit asa. Se bucura de lumina soarelui si singur. Isi improspata diminetile cu cofeina pentru o persoana.
- Bai baiatule, cand ai de gand sa’ti gasesti si tu o fata? Pe cineva care sa’ti incalzeasca patul ala trist?
- Ce fata domne? Am de munca, mai lasa’ma cu prostiile!
Asa decurgeau dialogurile cu taica’su. Avea deja aproape 30 de ani, batranu nu mai avea mult de trait, si s’ar fi bucurat enorm sa il vada insurat inainte sa crape.
Dar viata nu mergea asa pentru Mihai. Oo nu. El se voia un om de succes. N’avea nevoie de femei sau de cine impartite in doi. N’avea nevoie de batai de cap, de chestii siropoase. Pentru el viata era simpla: se trezea dimineata, isi bea cafeaua, facea dus, se ducea la munca, se intorcea de la munca, se uita putin la stiri apoi manca si se culca. Nu ii placeau lucrurile complicate. De 2-3 ori pe saptamana iesea cu putinii lui prieteni. ‘Putini dar buni’ asa cum ii placea lui sa afirme. Buni pentru ca si ei impartaseau viziunea lui de ‘om fericit cu munca lui’.
‘Oare are sa ma observe vreodata?’
Ea era tipa de pe ultimul scaun din autobuz. In fiecare dimineata o vedea, coborau la aceeasi statie. E frumoasa, nu putea nega. Dar el nu avea timp de baliverne.
Dar se mintea singur. Era frumoasa, si o placea. O vedea zilnic de doi ani. Si niciodata nu a avut curajul sa ii zica ceva. Ii mai surpindea privirea cateodata cand se uita in directia ei. Poate de aceea s’a simtit intotdeauna mai confortabil cu munca lui. Da, asta era. El e un tip confortabil. De ce sa se complice? De ce sa ii zica ‘Buna!’ , sa o scoata in oras, sa se indragosteasca nebuneste de ea, sa se mute impreuna, sa faca copii si sa traiasca fericiti pana la adanci batraneti cand se simtea atat de bine in compania lui? Nu, nu va face asta. N’are de ce. Se va scuti singur de drama. Peste cativa ani isi va multumii singur.
Mai trecu un an. Tot acelasi autobuz luau, tot singuri amandoi, tot tristi, patetici.
- Buna! Eu sunt Mihai! Nu am putut sa nu observ cat de frumoasa esti. Imi pare rau ca mi’a luat atata timp…
Si a scos’o in oras… :)

Stia..

2009-12-25T22:22:00.002+02:00

- Pisica asta se uita la tine de parca ar stii fix ce gandesti si ce ai!
‘Pff, daca’ai stii tu de cate ori venea acasa si o simteam ca e suparata.’
El statea, gri si mandru, la locul lui obisnuit, pe perna. Ii privea in timp ce stateau la un pahar de vorba. ‘Oamenii, pff, cine sa’i mai inteleaga?? Azi vai doamne, X, maine, vaiii, Y. Poimaine: ‘taci ca’s suparata, nu ma enerva ca nu mai vezi mancare’. Devine usor iritant. Dar eu o iubesc pe ea. E ‘printesa’ mea. Imi da de mancare, ma tine in brate cand doarme, ma mangaie si nu ma lasa afara in frig. Toti prietenii ei ma adora. E frumos la ea in camera. Am perna mea si cateodata ma si inveleste. Da, o iubesc pe ea.’
Si ea il iubeste. Cand l’a vazut mic si mort de frig, cum a luat’o in brate, nu s’a mai putut despartii de el. Il tine cu ea in pat, ii da mancarea lui preferata. Il adora. Cu blanita lui gri brazdata de dungi negre. Ochii verzi. Uneori cand ajunge acasa obosita si suparata, el striga un ‘mama’ si o ia in brate, parca stiind ce are. Si se linisteste. Cateodata ramane uimita cum o simte cand nu e ceva ok. Vine si se aseaza pe pieptul ei si incepe sa toarca. Si reuseste sa o faca sa se simta mai bine mereu, de fiecare data.
Astazi a simtit, ca de obicei, ca ceva nu e in regula. Pare usor mohorata. ‘Ce’o mai fi patit si de data asta?’
- Da ma, ti’am zis, n’are rost. Ce cacat sa’i faci? Da’i in pula mea!
- Da, Mircea, ai dreptate. Da’i dracu!
Si se apucara iar de baut. Turnara in pahare lichidul alb, apoi pe cel negru, apoi lamaia. Tarcatul nu putea intelege de ce e mai buna licoarea aia decat apa lui din bol, dar nu’i putea condamna, ce n’ar mai fi mancat si el niste soricei in schimbul boabelor din castron! Dar era fericit. Statea cuminte si ii asculta. Astepta momentul in care ea avea nevoie din nou de el.
Si acel moment nu s’o lasat mult asteptat. Mircea pleca, ea ramase singura cu alcoolul si tigarile ei. Tzusthi la ea in brate, toarce.
- Bai tarcatule, bai. Ce faci tu ma?... nu, nu’s suparata. Is ok. Are dreptate Mircea, ar trebuii sa deschid mai bine ochii si sa vad in ce ma bag!
‘Offf, de cate ori n’am auzit fraza asta. Sigur maine vii fericita, dureaza trei zile, si iar te vad mohorata. Dar eu sunt aici printeso, intotdeauna si te voi iubii mereu. Uite, torc! Doar pentru tine!’
- Nu stiu ce zici tu acolo pe limba ta insa te iubesc foarte mult, sa stii. Sa nu mai fugi de acasa. Nu stiu ce m’as face fara tine!
Se ridica si ii umplu bolul cu mancarea ce ramase in farfurii. Se schimba, se baga in pat, se invelii. El venii si se baga in sufletul ei, isi puse o labuta pe spatele ei si adormi torcand fericit.
Stia.

Cauta'ma

2009-12-20T03:26:00.009+02:00

Cauta’ma in linia orizontului, unde lumina se izbeste de pamant, unde pasarile se ascund in copaci, unde muzica nu se opreste niciodata, printre firele de nisip, sub o scoica, dupa o sticla de bere, invelita cu o esarfa, in linistea dintre stele, in intunericul desavarsit, in explozia de culori pe care o vad doar ochii tai, in striatiile inimii tale, sub o artera, in rosul sangelui, in adierea vantului, in aripile pasarilor, in racoarea diminetii, in pauzele dintre beaturi, in linistea abisului, in profunzimea cuvintelor, intr’o carte prafuita de pe raftul prea greoi, cauta’ma printre randuri, la pagina 20, intr’o cutie ascunsa sub patul tau, printre hartii mototolite, printre ganduri scrijelite de vreun pix ce nu mergea, in razele de soare ce se’amesteca in calea ta cu asfaltul prea curat, in mintea ta, printre imagini si simtiri traite pe repeat, printre ce’a fost si ce va fi, printre frumos si urat, intr’un oras aglomerat, pe o strada pustie, intr’o cafenea parasita, in zapada, sub un morman, sub o caciula, intr’o plapuma colorata, pe o perna albastra, cu un gand patat pe ea.
Cauta’ma cu gandul, cu privirea, cu simtirea si cu pielea, in orasul altcuiva, pe strada ta, in scara goala si rece. Cauta'ma in simtiri, in soapte, in trairi, intr’un apus de soare, intr’un decembrie tarziu, la o cana de cafea, in casele altora, ghidat fiind de parfumul meu, de pielea mea, intr’o gara, langa un tonomat de cafea, la ora 9, primul tren in directia ta, in umbra din coltul camerei tale, in neclintirea frunzelor, in crapatura de la geam.
Cauta’ma caci ma vei afla.

Si acum ca m’ai gasit… ce’o sa faci? Ma vei pastra? Ma vei ascunde in soapta ta?

Epic III

2009-12-15T20:58:00.003+02:00

Bine ascunsi de munti, undeva intr’un bloc, intr’o camera cu peretii albastri, suntem noi.
E frig in orasul tau. Insa tu ma incalzesti. A fost innorat acolo, insa in camera ta a stralucit soarele. Ne’am invelit cu stele si am dormit pe culori. Am facut schimb de impresii, am ras si ne’a placut.
M’ai primit in bratele tale si m’ai hranit cu cola si tigari. M’ai facut sa uit ca sunt la 200 de km de casa si m’ai facut sa zambesc. Am facut orele sa para zile iar ziua sa para un an. Am ascultat muzica cu laptopul ascuns sub pat.
Ne’am cunoscut in weekendul ala si ne’am ratacit prin trenuri si prin peisaje. Dar tot trenul ne’a adus inapoi unul la celalalt.
Da, I love the way how our everything is one riddm. Si iubesc sa fiu in preajma ta. Nu stiu cine esti, cum gandesti, cum traiesti. Nu ne stim. Dar ne simtim cu fiecare fibra a corpului, cu fiecare rasuflare, cu fiecare sarut si imbratisare. Nimic din ce imi vei arata despre tine nu poate fi urat. Nimic nu ma va speria caci mie nu imi este frica de nimic. Vreau sa te stiu, sa te cunosc si sa te simt.
M’am ascuns de lume, m’am facut mica in bratele tale, ti’am inhalat parfumul si mi l’am imprimat pe piele, te’am privit si mi te’am impregnat pe retina.
Imi spui s’o luam usor desi gandurile nu fac pamantul sa se’nvarta mai repede. O luam cum vrei tu puiule, mi’e indiferent, atata timp cat la sfarsitul zilei imi spui mie ‘noapte buna’ si adormi cu mine la telefon.
Si da, suntem ciudati si dusi cu capu intr’o oarecare masura... si uneori ideile ni se bat cap in cap… dar mie imi place tot ce tine de tine chiar daca nu stiu aproape nimic inca.
Am cureaua ta!

[sicken by your perfume, find myself waken by your taste]

Si da, m'am hotarat sa pastrez entry'ul asta... pentru ca oricat de shallow pretind ca a fost, ai dreptate, a insemnat ceva pentru mine. A insemnat mult:) Deci, iata'l...

Mi'e dor

2009-12-14T22:52:00.002+02:00

Mi’e dor de modul in care marea imi inunda privirea cand ieseam din cort. Mi’e dor de nopti pierdute in Stuff dansand pana in zori. Mi’e dor de cheta cea de toate zilele. Mi’e dor de Berea de dimineata si de painea cu gem si cu unt mancata in fata cortului pe plaja. Mi’e dor de Goblin cu ritmul lui de dnb, in fata caruia ma opream mereu sa mai dansez putin. Mi’e dor de Hand si de E.M.I.L.. Mi’e dor de promotii la Kent si de concerte moka. Mi’e dor sa n’am bani decat de’o paine si de’un pachet de tigari. Mi’e dor de plaja prea plina si de Vama prea goala. Mi’e dor de apa sarata si de pietrele care’mi zgariau talpile. Mi’e dor de scoici si de nisip.
Mi’e dor de stelele pe care le priveam stand intinsa langa foc. Mi’e dor sa dorm in sac de dormit, in cort, sub cer de Vama.
Mi’e dor sa fiu atat de beata incat sa nu mai stiu s’ajung in camping, mi’e dor de tequila sunrise ori de remmy. Mi’e dor de caterinci in exces si de punkisti. Mi’e dor de rucsacu prea plin de nisip. Mi’e dor de paharele de unica folosinta spalate si refolosite. Mi’e dor de strada principala mereu plina. Mi’e dor de canapele si de pizza. Mi’e dor de shaorma si de ketchup. Mi’e dor sa dorm in tren. Mi’e dor sa’mi pice ochii’n gura dupa 3 zile de nesomn si s’adorm imbracata. Mi’e dor de salitos si de vodka. Mi’e dor de cuie fumate sub umbrele, de tripuri cu stele si cu avioane. Mi’e dorm sa dau 50 de lei pe’o carte si sa nu mai am bani de tren. Mi’e dor sad au telefoane celor de’acasa sa le spun ca mi’e dor. Mi’e dor sa stau la 5 pe plaja si s’astept rasaritul. Mi’e dor sa uit sa ma trezesc sa’l vad. Mi’e dor de liniste si de zgomot. Mi’e dor de tot…
Mi’e dor de mare…

Supra-oameni sau oameni-visatori?

2009-12-08T00:32:00.000+02:00

In acceptiunea lui Nietzsche supraomul este idealul. Corcitura de om cu animal poate fi capabila de a atinge perfectiunea. Ne transformam in animale la nivelul perceptiei. Uitam instant tot ce asimilam. In felul asta putem atinge fericirea.
Dar nu oare in modul asta ne depersonalizam? Nu amintirile si trecutul sunt cele care ne fac ceea ce suntem? Nu sunt ele cele care ne alcatuiesc personalitatea noastra de oameni?
Fara amintiri am fi niste ilustre fiinte in istoria galaxiei, umbland dezmetice pe acest pamant. Am deveni goi si superficiali. Am fi niste zombie lipsiti de sentimente, perceptii sau senzatii.
Eu nu vreau sa fiu supraom! Nu vreau sa fiu nici animal. Si nici om nu cred ca vreau sa mai fiu. Procesele de gandire sunt mult prea complexe pentru a putea fi incastrate in mintea mea mult prea libertina. Eu sunt supraomul meu. Sunt o visatoare. Ma agat de amintirile mele, uit ce vreau sa uit. Visez si colorez peretii in culori abstracte pentru propria’mi desfatare.
Sunt un om-visator obisnuit. Ma aseman cu oamenii. Respir, mananc, simt, cred, vreau. Dar visez mai mult decat un om. Sunt capabila sa’mi autoeduc mintea sa retina doar acele informatii care mi le consider vitale. Imi poti turna in cap zeci de amintiri, trairi ori emotii. Imi poti spune ce vrei, imi poti face ce vrei caci eu voi uita. Eu sunt un om-visator care uita.
Ma redefinesc cu fiecare gura de aer pe care o iau. Cu fiecare tigara pe care o termin, devin altcineva.
Si poti incerca sa ma schimbi. Dar mie mi’e bine asa. Dau delete la orice faza care nu’mi place. E tare’asa.
Si as putea sa iti spun ca sunt blocata aici, in starea mea lamentabila indoctrinata de altii inaintea voastra. Si ca nu ma pot debarasa de senzatia in care m’am complacut, o senzatie mizerabila. Dar as mintii. Pentru ca o ador, ma defineste. E cine sunt. Sunt cine ma vezi. Asta’s eu.

Epic II

2009-12-05T19:42:00.002+02:00

- Se spune k in viata trebuie sa jti sa t bucuri ji d lucrurile marunte, insa asta q desavarjire nu e dloc marunt, oare la asta qm tre sa n manìfestam starea?
- O pretuim. Si nu o luam de'a gata. O traim.

Epic

2009-12-05T18:31:00.002+02:00

05-12-2009, 9:00 gara brasov.
Tu si cu mine. E epic.

Spune'mi

2009-12-04T01:53:00.000+02:00

Ti’ai salva sufletul sau ai fugi? L’ai lasa? Spune’mi, l’ai lasa?
Vorbele aluneca, tigariles sunt multe adunate in scrumiera sau pe jos. Unele fumate, altele uitate. Uitate asa cum era si el. Uitat de lume, abandonat.
Statea intr’un colt al patului sau cu perna in brate si cu patura pe cap. Parea ca doarme. Dar nu dormea. Nici nu plangea. Nu mai avea timp de lacrimi, de abrureli. De combinatii. Au fost prea multe. Au trecut atatea, au ramas prea putine. Ce i’a ramas? Spune’mi, ce i’a ramas??
Poze i’au ramas. Iti spun eu. Tone de poze. Tone de amintiri. Tone de praf.
Sticle goale aruncate prin camera aiurea. Dezordine ordonata doar in mintea voastra. Era o stare de spirit. Nu e nimic special. Nimic iesit din comun. Pasivitatea aceea agresiva nu isi gasea locul in orice alta parte ai fi incercat sa o indesi.
Valorile morale si le pierduse de mult. Prietenii ii avea dintr’o nevoie mizera de a’si fuma tigarea cu altcineva inafara de wallpaperul lui.
Dar ii placea asa. Situatia in care s’a autocomplacut ii era previzibila lui mai mult ca oricui. Ii era familiara. Ii statea bine in felul ala tampit de numai unuia ca el i’ar fi stat bine.
Si totusi, daca ai putea, ti’ai salva sufletul? Mi l’ai da spre pastrare? Spune… l’ai ceda cuiva care mai poate avea grija de ceva? Sau l’ai lasa sa cada in frumoasa dizgratie a unui corp abandonat?
Doar… spune’mi.

Ea

2009-11-30T22:02:00.001+02:00

Si ii vezi fata. Ochii aceia calmi si calzi care te'au intampinat mereu dupa usa de lemn masiva si rece [Las`o sa te privieasca in ochi]. Mereu i'ai evitat privirea cand stiai ca iar ai dat vreun rateu. Te duceai la usa ei si deseori te prindea dimineata pe presul plin de praf, nestiind ce sa ii spui. Nestiind cum sa ii ceri iarasi ajutorul, simtindu'te iar ca profiti de bunatatea ei. Dar ea a fost intotdeauna acolo asteptand sa ii ceri un deget pentru a'ti oferi direct toata mana [arata'i unde ti'ai ingropat trecutul, unde te doare. Ea o sa creasca in acel pamant o floare].
Si nu sti cum dar intotdeauna te'a ajutat sa treci peste cele mai de cacat faze. Niciodata nu ti'a cerut nimic in schimb. Intotdeauna ti'a zambit si te'a sarutat pe amandoi obrajii si ti'a sters lacrimile [Buzele ei nu vor fi pline de venin cum au fost altele]. Ti'a facut o cafea, ti'a aprins o tigara. Te'a lasat sa te descarci. A stat intotdeauna tacuta langa tine cand aveai tripuri nasoale. Te'a privit de atatea ori cum dormeai pe perna ei, din acel apartament prafuit, nemavoind sa te intorci acasa in prea multe nopti [Iti va sopti iubire cu toate faptele].
Ea e cea careia ii fumai tigarile si ii beai cafeaua. Ea e cea caruia ii povesteai de toate tipele carora le dadeai inima pe tava [Ea va fi cea care n'o sa'ti intoarca spatele]. Pe ea o sunai dimineata cand trecea pe la tine sa cumpere si'o sticla de Cola si un pachet de tigari.
Cu ea adormeai in brate cand erai prea rupt de beat si de somn ca sa mai ajungi acasa [Ia'o in brate si priviti cerul senin].
Ea va fi cea care te va ajuta sa mergi mai departe... oricare ar fi starea prin care treci acum. Intotdeauna va fi ea langa tine, indiferent de ce gagica ai, unde muncesti, cu ce te imbraci sau cine esti.

Era un loc unde...

2009-11-28T22:39:00.003+02:00

isi gasise un loc numai al ei. nu era locul ala la care visa ea pentru iarna aia nenorocita care va veni, insa va trebui sa se multumeasca cu ce are. e locu ala unde se duce tot fumu din tigarile pe care le fumeaza en-gros. e locu ala unde se duc toate tonele de alcool pe care le baga in sange la fiecare party sau la fiecare iesire pe la cineva. sunt sutele de poze pe care ii place sa le faca diverselor lucruri din jurul ei. sunt sunetele facute de taste atunci cand ea se joaca frenetic incercand sa mai compuna o serie de ganduri. e locu ala unde muzica rasuna la orice ora din zi sau din noapte. si nu ca ar uita'o cineva data drumu. ci pentru ca ii rasuna in minte la fel de clar ca soaptele pe care le auzea sub niste asternuturi colorate.
sunt sutele de ciupituri pe care le'a indurat chitara care acum zace in husa prafuita. sunt toate stickerele pe care le'a lipit. toate randurile pe care le'a scris pe diverse bucati de hartie. zecile de kile de nisip cu care se intorcea in adidasi din vama.
e un loc in care se pot strange toate locurile in care ea a fost, locurile in care a simtit, locurile in care a plans sau a ras. locurile in care s'a simtit bine sau in care s'a simtit in plus.
e un loc unde timpul se anuleaza. trecutul, viitorul, devin prezent. ce va fi si ce a fost devin ce e. e locul unde totul e posibil. e locul unde visele tale se implinesc.
e locul potrivit pentru care 'coboara'ma in rai' nu e doar o alta piesa. pentru care tu nu esti doar un alt tip. pentru care asta nu e doar o alta stare. pentru care ala nu e doar un alt bar.
e apocalipsa perfecta. explozia trairii la maxim. saturatie.

peisaj de iarna

2009-11-21T00:20:00.002+02:00

si nimeni nu vrea sa ma creada ca imi caut apartament in bucuresti ca sa o ard chill pe timp de iarna! asa imi place mie iarna... un apartament oarecare, intr'un cartier oarecare. la un cui, la o cafea, la un film prost. la o cantare. nu conteaza. cald sa fie. si sa fie cafea. merge si bere. o muzica buna, un tovaras de vorba. nesscafe 3 in 1. tigari multe multe tigari. scrumiera plina pana la refuz de chistoace murdare de resturi de ruj. draperiile trase, lumina difuza. patul nefacut. 'de ce dracu sa fac patu cand oricum veniti voi si il faceti varza?'
zile intregi petrecute pe podeaua altcuiva. in papucii altcuiva. band cafeaua altuia.
casele altora sunt atat de primitoare. imi imaginez un univers perfect in care o mamica bate la usa sa aduca o tava de cartofi prajiti si cafea. cu noi stand ca nesimtitii incaltati pe canapeaua aia perfect curata. cu muzica data prea tare pentru ca noi sa o auzim cu se plange sa o dam mai incet. tone de filme peste alte tone de muzica. atat de dezordonat.
multe cani de cafea uitate de ieri sau de alaltaieri de cafelele trecute.
fiecare cum intra intre aia patru pereti isi arunca geaca pe unde apuca, isi aprinde o tigara si ia ibricu de cafea si cauta in zadar o cana.
universul meu mic si perfect. peisajul meu de iarna.
are cineva asa ceva p'acasa? as vrea si eu...:P

Tumult de vorbe

2009-11-18T02:33:00.000+02:00

Si hai sa terminam odata cu toate palavragelile astea caci prostia asta ma omoara! Nestiinta asta stupida in care am fost afundata ma sufoca. Caraghioasa poate parea viata uneori. E ca un copil care se pune in fix in fata ta si ranjeste. Nu iti spune nimic, nu scoate niciun sunet. Sta si te priveste cum te chinui si pur si simplu rade. E absurd. Imi vine sa imi acopar urechile sa nu mai aud hohotele alea sinistre insa nu am cu ce! Calc peste cadavre in incercarea mea tampita de a restabili ordinea si pacea dar toti ulra si tipa si agonizeaza in strafundurile intunecatei mele vieti. Se zbat ca niste catelusi neajutorati. Insa ei nu stiu chinurile prin care sunt supusa eu! Nu cunosc senzatia ori sentimentul asta jalnic. E ca si cum lumea s’ar opri in loc iar eu as fi fortata sa merg inainte cotrar tuturor crezurilor si tuturor legilor fizicii!! Lupta este apriga si neincetata insa trebuie sa isi gaseasca finalul. Bataliile au fost multe. Nici nu mai conteaza daca voi castiga sau voi pierde. Vreau linistea aia de dupa furtuna. Vreau sa mi se astearna sa dorm si sa aud doar linistea. Sa o simt in fiecare por al fiintei mele, in fiecare fibra al sufletului meu de copil. Daca ar tacea toti asa cum o fac ei! Daca linistea ar fi atat de apasatoare de fiecare data, am inebuni cu totii dragilor. Nu ne’am mai putea considera filosofi sau muritori. Am fi niste simple fiinte oarbe in colosul de sunete disipate. Menirea fiecarui lucru e sa isi gaseasca locul in marele ansamblu. Insa mie imi lipsesc multe piese din puzzleul asta facut doar pana la jumatate. Ce ar trebuii sa fac? Sa desenez alte piese noi pentru a acoperi golurile? Nu domnilor, asta nu’i de mine! Voi rataci stinghera prin pustietatea mintii mele asteptand minunea regasirii acelor piese pierdute si atunci voi stii ca am castigat razboiul iar palavragelile se vor fi incheiat!

Despotic sentiment am in mine si mi l’am varsat aici cu varf si indesat! Randurile astea o merita!

What makes us human?

2009-11-16T19:55:00.003+02:00

Care sunt lucrurile care ne fac oameni? Faptul ca avem doua maini, doua picioare? Faptul ca suntem fiinte rationale si avansam?
Eu sunt de alta parere… Suntem ceea ce ne fac ceilalti. Suntem ceea ce retinem in noi din cei din jur. Fiecare persoana care a interactionat vreodata cu noi isi lasa urma adanc in personalitatea noastra. Intelegerea, buna crestere, suportul, astea sunt lucrurile de baza. Lucrurile pe care le primesti, care iti raman, de la parinti, bunici – familie. Apoi cresti, te maturizezi, intrii in societate. Te intalnesti cu o mare diversitate de oameni care incearca sa’si lase amprente pe tine. Insa tu nu ii iei in seama pe toti. Iti raman saptamanile intregi chiulite sau sticlele de vodka din curtea spitalului de langa liceu. Pe astea le iei de la o fosta colega din primul tau liceu. Iti raman serile de vineri pierdute si bananele pe post de mic dejun pentru un coleg cu care obisnuiai sa umblii. Ramai cu imaginea serilor de pe balconul ala din creierul muntilor. Cu sentimentul ca toata lumea este doar a voastra. Ramai cu asta pe viata. Ramai cu asta si cu prieteni in alte orase indepartate. Sunt oamenii care raman langa tine si care isi lasa intr’o maniera continua aprenta asupra ta. De la ei ai sperantele, prietenia, serile pierdute, betiile si anii pe post de amprente pe care le porti cu mandrie vin din partea prietenului tau drag pe care il stii din scutece si cu care ai crescut. Piscinele, lungile plimbari cu bicicleta si invatatul sa fumezi le primesti de la persoana care ti’a fost candva prietena insa cu care nu a iesit prea bine. Caterinca din noul liceu si cuiele fumate in curtea scolii vin din partea altcuiva. Persoana cu care vorbesti si care te asculta. Persoana care iti vorbeste si o asculti. Glumele, nervii, razboiul aprig si neincetat provine de la persoana cu care te’ai hotarat sa pui bazele unei trupe de dans. Luptele castigate si bucuria enorma amestecate cu cele de mai devreme fac din tine un adevarat erou, fac din voi niste eroi. Provideru tau de muzica, filme, o vorba buna la nevoie, o bere moca in loc de o iesire in goblin vin de la alta persoana de care esti mandra ca isi lasa amprente in viata ta. Weekendurile cantand la chitara sau la bass, desene animate vizionate dupa un cui, craciunul petrecut intre niste pereti verzi ascultand system of a down, prietenia si viata, dorinta de a incerca si a merge mai departe, eh, pe astea le ai de la o alta persoana, o persoana atat de importanta incat te doare cand respiri incet gandindu’te la amprentele lasate de acea persoana. Zilele de iarna petrecute intr’un pat, manusi gri primite cadou, cei mai buni cartofi prajiti pe care i’ai mancat, vin din partea persoanei de care erai mandra ca isi lasa amprentele in viata ta, acea persoana cu care iti facea placere sa bei bere in Fire in zilele de noiembrie. Miile de minute in orange, sticle de cola pe care sa dormi cu capul, caterinca, intelegere, pe ele le primesti de omul care ti’a devenit prieten prin circumstante necunoscute dar de care esti mandru ca il ai acolo. Dorinta de a merge la o anume facultate, prietenia si intelegerea vin la pachet de la alta persoana. Cu care iti place sa imparti un Cuba Libre in Revenge duminica seara. Partea cu obsesivitatea si gelozia o inveti de la altcineva. De la aceeasi persoana cu care faci si prima escapada in Vama de 1 mai. De la aceeasi persoana inveti sa uiti si sa treci peste. Mai exista si acea persoana pe care o intalnesti pe hi5 si care iti devine buna prietena. Persoana cu care iti petreceai timpul prin Gara de Nord sau band vin in Fire, persoana care nu e din acelasi oras ca al tau, insa cu care tii legatura si care te’a invatat sa iei viata mai usor. Tripurile in intuneric, respiratia si aglomeratia pana se aprinde lumina, o dobandesti de la alta persoana. Chinurile bauturii si ale unui cui fumat dupa prea mult alcool le inveti intr’o seara, dupa un concert la care nu ai ajuns de la doua personae. Inveti atunci cum sta treaba cu moderatia si cum sa uiti sa mai vorbesti cu cineva. Inveti sa iti para rau si sa nu te mai gandesti la ceva. Simplitatea lucrurilor, comprehensiunea si trecerea cu vederea le primesti de la omul cu draperiile albastre, omul cu cafeaua din parc. Nepasarea si nesimtirea adunate cu esecul le primesti si inveti de la obisnuitul om din umbra, omul necunoscut, nestiut de nimeni.
Intreaga ta viata vei aduna personae care sa te invete ceva. Fiecare persoana, oricat de neinsemnata, te va invata sa fi putin mai bun, mai intelegator. Fiecare persoana cu care ai interactionat de’a lungul anilor te’au facut cine esti.
Oamenii din jurul nostru ne fac sa trecem mai departe sau sa ne amintim. Ne fac sa iubim, sa plangem, sa iertam, sa uitam, sa invatam. Oamenii din jurul nostru ne fac umani. Lor le datoram faptul ca suntem oameni si ca nu am renuntat la a fi cine suntem.

Aceste randuri se refera la persoanele de la care am invatat cate ceva in viata, pana acum. Nu sunt toate aici insa sunt cele de care imi amintesc, cele care in trecut si’au lasat adanc amprenta sau cele care sunt recente. Persoanele care se regasesc printre randuri doresc sa le multumesc pentru perspectivele de viata pe care mi le’au oferit.

Make a wish

2009-11-14T19:01:00.002+02:00

Ne punem dorinte pentru ca stim ca avem nevoie de ajutor si ne e teama sa nu cerem prea mult. Ne punem dorinte pentru ca uneori... se implinesc.
Macar o data pe an, cu totii avem ocazia sa ne punem o dorinta. Sufland lumanarile tortului de ziua noastra, uitandu'ne la stele cazatoare sau pe cate o geana. Si cateodata... doar cateodata... una dintre acestea se indeplineste.
Alteori ne punem o dorinta si uitam de ea cand se implineste.
Eu nu imi aduc aminte cate dorinte mi'am pus sau cate din ele mi s'au implinit. Nu stiu sigur pe cate stele cazatoare mi'am pus cate o dorinta. Sau cate gene ori lumanari. Nu imi aduc aminte ultima dorinta pe care mi'am pus'o. Insa stiu ca, oricare ar fi fost ea, mi s'a implinit.

Pauza

2009-11-08T23:12:00.000+02:00

Nu ai unde sa te ascunzi sau cu ce sa te acoperi. E ca si cum toti ar vedea fix prin tine.
Uneori mi se intampla sa mi se citeasca pe fata exact ce simt. Si nu intotdeauna imi doresc asta. Dar am gasit un loc unde orice as fi facut, oricate sentimente as fi avut pe fata mea, in expresia mea, pur si simplu nu conta. Nimic nu conta. Muzica, oamenii, caldura, totul era intr’o continua miscare. Iar eu pur si simplu stateam acolo, fix in fata scenei, holbandu’ma la dj, cu toti oamenii aia miscandu’se in jurul meu. Iar eu stateam pur si simplu. Muzica mi se rasfrangea in piept. O simteam in fiecare por. Dar refuzam sa ma misc. Stateam si priveam in gol in timp ce viata trecea pe langa mine. E ca si cum, pentru un minut, eu m’am oprit. Am pus pauza, in timp ce lumea se invartea fara mine. In timp ce toti traiau fara mine. Suna ca dracu acum cand reproduc in cuvinte. Insa sentimentu ala e unic. Zambeam luminilor si aerului din fata mea, deliric. Si era fericire. Exact in minutul ala am facut fix ce nu imi place, sa nu fiu ocupata cu nimic. Si totusi totul a trecut pe langa mine.

Imi plac/e

2009-11-06T23:11:00.003+02:00

rasaritul, apusul, skatingul, basket, sa scriu, sa citesc, sa dansez, sa ascult muzica, nessu 3in1, cafeaua de la mec, diminetile friguroase petrecute in pat, facultatea, fotografiile, chitara, bassu, laptopu, filmele, grey's anatomy, lumanarile, trandafirii albi, kent 8, timisoreana, tequilla, vodka, kamikaze, suburbia, club a, fire, centrul vechi, visele, nopti nedormite, caldura, culori, versuri, albume, telefonul meu, verde, albastru, multe perne, cana rosie, mouseul miiiic, scrumiera rosie, bucataria goala, marea, vama veche, plaja, nisip, betie, ganduri multe, frumos, dragoste/iubire, pasiune, sex, pahare de plastic, cioburi, lac, baraj, metrou, sala de dans, jurnale, blog, ochelarii mei de soare rosii, pierceuri, tatuaje, pixuri cu gel, fire, atze, bratari, noduri, lucky strike, lampa verde, net bun:)), emoticoane, pula mea pe post de virgula, imprimanta, jucarii de plus, sims 2, nfs, bloodrayne, wow, ploaia, perle, strazi pustii, cluburi, baruri, puburi, fotolii para, biblioteci, poduri, cai ferate, chistoace de tigara, pizza, nestea de piersici, coca-colaa, rock, punk, dnb, hiphop, triphop, reggae, rapp, craciunul, patinatul, rolele, postere, afise, graffuri, desenul, pisici, caini, labradori:X, vin fiert, mult fum, zambete, fericire, oameni, iesiri, prieteni, virgule, puncte puncte, entuziasm, baluri, caminele, telefoane 'de vama', apa sarata, gel de dush, ketchup heinz, mustar, engleza, seminariile cu vacariu, cursurile cu brancoveanu ca n'ai timp sa te plictisesti, romanele lui joey goebel, amintirile, jocurile, ringtonuri, ceasuri, canapele, paturi mari, spatii inguste, lifturi, scari, locuri intunecate, tramvaie, aparatorii patriei, shaorma, mec, kfc, burger king, filosofie, viata.

si acum poate ma repet dar vin cu completari: concerte, nopti pustii prin bucuresti, shaorma, concerte:)), dnb, dnb, dnb, noapteaa, luna, stele, cer, nori, parc, carol, tramvai. mistoo. supeer. gata cred ca astea's. :))

My favorite mistake

2009-11-06T00:25:00.003+02:00

mi'e uneori frica... mi'e frica pentru ca totul dispare... se ineaca... se ascunde. lucrurile care odata iti trezeau amintiri atat de vii devin doar niste simple obiecte prafuite...
nu vreau sa uit. nu suport gandul asta. mi'e frica... sa nu fiu eu, la randul meu uitata... asa cum si eu am uitat multe lucruri. am uitat.
imi aduc aminte vagi urme de locuri si senzatii. fericirea era predominanta. nervi, spume, crize, gelozie. zambete... ore petrecute intr'o camera... intr'un pat... un geam cu o patura albastra. intotdeauna mi'a placut intunericul din camera aia. imi aduc aminte in mare... dar uit detaliile... detalii la care eu tin atat de mult... acele mici nuante care iti aduc zambetul pe fata dispar intr'o fractiune de secunda.
cu ce erai imbracat cand veneai de la munca? cum mirosea pielea ta? ce culoare aveau asternuturile tale? ce gust aveau cartofii prajiti? cum... cum arata chipul tau?
imi promisesem ca nu o sa uit. imi jurasem ca o sa pastrez legaturile astea vii, indiferent de ce am face noi... dar s'au dus aproape.
mai am resturi de petale din trandafirul ala... vad camera cu lumanari in cel mai mic detaliu dar totusi nu pot distinge nimic...
de ce nu ma afecteaza toate astea? de ce nu devin melancolica. de ce nu privesc in gol... de ce nu stau cu mintea infipta intr'o urma de amintire incercand sa tin cu dintii cat pot de tare de ea??
de ce sunt atat de insensibila.. doamne, cat m'am schimbat.
obisnuiam sa fiu copilu ala tampit care radea tot timpul... se distra la orice ora... facea absolut tot ce ii trecea prin cap... si intotdeauna imi aminteam. stiam totul. ma puteai trezi noaptea sa ma intrebi in ce fel mana ta se arcuia de'a lungul spatelui meu, si stiam.. dar acum am uitat... era o iarna... era frig afara si eu nu aveam nici manusi nici caciula...
trec des prin locurile prin care umblam... dar nimic nu mai e la fel.. totul s'a schimbat atat de mult. as vrea sa pot apasa pe butonu de pauza. sa pun stop la timp. sa ma plimb prin trecut si sa imi amintesc. sa stiu. sa simt fericirea pe care o simteam ori de cate ori parul tau ud imi atingea fata.
dar viata e un fel de rau... pleaca intr'un loc si la capatul drumului se varsa undeva. trece... raman urme... dar nu amintiri. amintirile sunt relative. acum sunt, maine nu vor mai fii. vor ramane doar niste umbre ce danseaza pe tastatura vreunui prost noaptea.
iti amintesti? mai stii cine eram? pe cine iubeam? cine eram noi? sau tu?
mai stii cum imi ascundeam fata in perna ta dimineata cand te trezeam din somn? mai stii ce melodii ne dadeau speranta? sau ce aroma avea cafeaua pe care o faceai? cum aratau diminetile noastre de iarna? cum arata statia de metrou in care m'aduceai?
tu iti mai amintesti vreunul din lucrurile astea?
suntem niste fiinte atat de triste. suntem atat de complicati insa atat de simpli. niciodata nu ne convine nimic... intotdeauna vrem altceva. mereu vrem sa ne amintim, sa nu uitam, sa facem asta sau aia. vrem sa facem lucrurile sa mearga bine chiar daca nu intelegem cum. ne chinuim si ne dam cu capu de pereti. ne lasam creieru sa se izbeasca frenetic numai ca sa ne dam seama intr'un final ca nimic din ceea ce vom face noi nu va conta. nimeni nu isi va mai aminti oricum de noi. nimeni nu va stii.
vreau doar... sa'mi amintescc.

Complicat de simplu

2009-10-30T22:01:00.001+02:00

Si statea asa… aiurea. Dar ce putea face? Avea sticla ei de cola. Avea pachetul ei de kent. Asculta The Fray. Nu putea sa nu se gandeasca. Avea toate astea pentru gandire. Era debusolata. Unde a gresit? Unde s’a dus pea pa sambetei tot ce avea? Sau poate nu s’a dus. Poate nu a pierdut nimic. Zambeste. Asa trebuie sa fie. E karma.
Iese afara si zambeste. E soare. Se vad nori sparti pe cer. Sparti de’un cui saracii. Dar soarele straluceste printre ei. Si florile din curte sunt inflorite… desi e noiembrie aproape. Aude o muzica slaba venind de undeva de sus.
Merge mai departe. Gaseste o bucata de trecut infipta intr’o banca… o ridica, o scutura. Isi aduce aminte. O prostie. O cearta dintr’o prostie. Orgoliu. Lacrimi. Imi pare rau.
Impatureste trecutul si il baga in buzunar. Cum altfel sa scapam de trecut? Cum altfel sa invatam din el? Il pastram. Avem grija de el. In doua buzunare. Intr’unul partile frumoase… iar in celalalt chestiile urate.
Cu cat incercam sa fugim mai mult de trecut, sa uitam, sa ne prefacem ca nu stim, cu atat el ne ajunge din urma. Dar ea a inteles. Ea a acceptat trecutul. Si incearca. Incearca atat de mult sa il repare. Se izbeste cu capul de ziduri invizibile. Se chinuie si se bate cu fantome. Dar nu renunta. Vrea sa faca totul asa cum ar fii trebuit sa fie. O sa fie o calatorie al naibii de lunga. Dar va reusii. Nici macar nu isi va face planuri pentru asta. Un simplu gand, si totul vine de la sine. Trebuie sa traiasca, sa profite de oportunitati. Si da, I’ar fii placut sa mergi cu ea acolo. I’ar fii placut multe lucruri.
De ce totul trebuie sa fie atat de greu?? De ce trebuie sa facem mereu greseli nasoale tocmai cu persoanele care nu merita prostia noastra? Noi stim mai bine. Tu stii mai bine.
Ne complicam viata inutil zilnic. Pana si cel care spune si sustine sus si tare ca nu suporta complicatiile, pana si el isi complica viata aiurea. Eu sunt campioana la asa ceva. Zilnic, la fiecare pas, la fiecare gura de aer pe care o iau, imi complic viata. Sunt o persoana complicata…. Nici eu nu ma inteleg cateodata. Dar imi place de mine asa cum sunt… complicate. Cu chestiile mele. Fazele mele. Nebunia mea. A mea si doar a mea. Si nimeni nu are voie sa intervina. Nimeni… decat cei pe care ii aleg eu… ii avertizez de complicatii, de bataile de cap… daca se baga, spaga lor. Exista si beneficii. Vorbesc prostii. Dar e fun sa ai pe cineva cu care sa iti impartasesti nebunia… stii macar ca nu mai poate creste… ramane constanta la nivelul la care e acum.
Si totusi sticla asta de cola nu mai are acelasi gust ca aia cumparata de la magazinul ala mic si ingust din capatul strazii tale.
Si totusi muzica asta nu mai are acelasi sunet ca aia pe care o ascultam cand eram rupti.
Si totusi tigarile astea nu sunt cele pe care le fumam atunci.
Ii placea sa inventeze. Era in stare sa isi inventeze propria viata sis a o citeasca printre randuri de dragul amuzamentului. Dar daca era o persoana care merita sa o cunoasca… atunci nu ezita niciodata. Era ea. Pura, dezarmata si total vulnerabila. Asa e mai bine. Si tu stii asta…

Nervi

2009-10-30T19:41:00.002+02:00

fuckin' nervous breakdown. vreau sa ma duc la concertu ocs de maine. dar cu cine pula mea sa ma duc??!?!?!? toti ba pleaca, ba nu ii lasa parintii. great! o data in viata mea ma lasa si pe mine mama de izbeliste prin bucuresti si toata lumea are treaba coae! in pula mea... i'm frustrated. nu intreba. doar un entry idiot doar asa, pentru ca e blogu meu, si pot sa'mi vars nervii pe el. mori ma! da'te dracu... gata. pauza. calm. liniste. shhht in mortii tai:)

Insomnie

2009-10-28T05:12:00.002+02:00

e 5 dimineata si eu tot nu am inchis un ochi. ahh cat urasc noptile nedormite. peste cateva ore trebuie sa ma duc la facultate si sa fiu si atenta la ce debiteaza profii aia.
cred ca am fumat aproape tigara dupa tigara si am baut pe putin 2 kile de cola.
dar e nice sa nu dormi. noapte e atat de linistita. nu aud decat frigiderul si pisicile cum se alearga prin casa.
mai devreme m'am trezit cu un damf de cafea invadand camera. iar s'a trezit bunicamea sa faca cafeaua. e aproape un ritual pentru ea. in fiecare dimineata la 4 jumate se trezeste, face cafeaua si dupaia se duce sa se uite la televizor.
dar eu ce am facut? am stat toata noaptea si m'am uitat la grey's anatomy. m'am uitat la o poza now and then, am discutat cu diverse persoane. monotonie.
dar totusi e atat de linistit. nimeni nu te fute la creier noaptea. nu striga hai la masa sau du'te si cumpara ulei. nu iti invadeaza nimeni camera ca sa se uite la stirile de la ora 7.
desi o sa am multe riduri din cauza noptilor nedormite, o sa merite. calm, pace, liniste. genial. muzica mea preferata ascultata la un nivel perfect astfel incat sa se auda in toata casa, dar mai putin dincolo, la ai mei.
inca un entry nocturn. nu am mai facut de mult asta. scrumiera e umpluta pana la refuz si creieru meu e prajit de la atatea operatii la care am "asistat" involuntar toata noaptea. maine probabil o sa ma plimb cu cafeaua dupa mine. dar noroc ca am mec'u aproape:) un latte machiatto si un pachet de kent 8 cred ca o sa rezolve problema. mai naspa e cu orele. bine, de'aia am colegi, sa ma tina de vorba. sau de'aia am net pe telefon sau laptop, just to keep me entertained. ahh that's a good feeling.
vezi? noaptea te gandesti la lucruri frumoase. ce bine ca nu's genu de persoana care sa stea noaptea sa isi futa somnu doar ca sa se gandeasca la ce probleme are. daca stau bine sa analizez situatia, nu cred ca imi aloc mai mult de juma de ora, pusa cap la cap, pe zi pentru probleme. e mai fun sa te distrezi. sa razi, sa glumesti. ganditul excesiv si problemele are bad bad bad things. nu fac bine:))
deja ma simt muuult mai lucida si mai treaza. probabil ca in curand o sa imi sune si alarma de la telefon. deci, what the hell? inca un episod din grey's anatomy va rog!

Umbre

2009-10-27T20:18:00.003+02:00

Cuvintele ii alunecau din creier in degete ca mai apoi sa se aseze pe taste intr’o ordine dezordonata de ganduri patate cu fum. Soarele apusese de mult dar inca se mai puteau zarii dare de lumina pe cerul plin de nori murdari. Boxele stateau intr’o tacere apasatoare aruncate pe masa.
Fericirea si’o gasi intr’un plic aruncat in sertarul plin de amintiri. Nu exista destinatar. Era doar o alta scrisoare care nu a ajuns la capatul liniei. Una din miile scrise de ea dar niciodata trimise. I se parea stupid sa o faca. De ce i’ar citi cineva scrisorile? De ce s’ar deranja cineva sa ii adune gandurile imprastiate pe o foaie si sa le aranjeze incat sa aiba sens?
Pentru ea nimic nu avea sens. Niciodata nu se chinuia macar unpic sa faca lucruri cu o oarecare luciditate. Toate trairile ascunse in negura mintii ei se invalmaseau aiurea peste tot. Toata camera era plina de trairi si ganduri. Niciodata nu s’a sinchisit sa faca curat. Sa arunce ce era vechi, sa pastreze ce ii placea. Aproape ca se delecta cand dadea peste un gand care o chinuise la un moment dat.
Ii placea sa citeasca. Isi citea gandurile zi dupa zi. Niciodata in aceeasi ordine si niciodata la fel.
Linistea din jurul ei se transformase in zumzet. Degetele ii jucau frenetic pe taste si parca nu mai putea sa se opreasca. Nu vedea inceputul iar sfarsitul era prea lung pentru a fii povestit. Continua sa se amuze si sa rada de una singura.
I’au placut multe. A urat si mai multe. Ar fii vrut destule de la viata si a primit prea putine. Prea putine lucruri de care se temea. Enorm de multe lucruri care o faceau fericita.
Asa era ea. Doar o alta umbra pe aceste pamanturi calcate in picioare de mii si mii de oameni inaintea ei. Doar un alt om. Doar o alta poza.

Franturi de suflete

2009-10-25T23:36:00.003+02:00

Franturi din acea carte ii reverberau in minte si acum. Incerca sa le alunge dar nu putea. Nu putea sa uite cat adevar graiau acele randuri. Erau niste randuri scrise de un autor care traise si murise cu mult inainte ca ea sa se nasca.
Privea in ochii tutror si putea vedea cine erau. Vedea cine voiau sa fie si cine au fost. Intotdeauna facea asta. Era un joc numai de ea stiut si cu care isi insenina diminetile triste pierdute in metrouri.
Cateodata dadea peste un om al carui suflet ii era un mister. Asa era acest pusti din dimineata aceea. Il privea. Ii privea ochii, fata, imbracamintea. Vedea cine este, cine voia sa fie si cine a ajuns. Dar nu ii vedea sufletul. Pentru ea sufletul unei persoane nu era deloc ceva necunoscut. Ea stia ca sufletul este ceva nemuritor. Dar oricat se chinuia sa priveasca in sufletul acestuia, nu reusea. Se lovea de un zambet si de o expresie de indiferenta.
Incepuse sa se intalneasca cu el zilnic, intamplator. In aceeasi statie de metrou, la aceeasi ora.
De fiecare data incerca sa vada, nu reusea. Devenise o obsesie pentru ea.
Intr'o dimineata calduroasa de iunie vazuse o stralucire nebuneasca in ochii acelui pusti. Vazuse raiul, iadul si pamantul, toate la un loc, intr'o singura persoana.
Vazuse ceea ce nu crezuse niciodata ca poate fii posibil... acel pusti cu care isi petrecea involuntar rasariturile pe sub asfalt nu mai avea suflet.

Cosmar - dulcele vis

2009-10-24T18:28:00.004+03:00

Inchid ochii... ma pierd. E liniste. Atat... de... l i n i s t e.
Sa alergam dupa lucrurile care ne plac. In timp ce toti alearga dupa metrouri si autobuze sa ajunga la serviciu noi sa alergam dupa un apus. Sa avem o poveste de zis. O poveste in care decorul sunt ei iar noi doar actorii. Sa zacem in iarba vestejita de toamna inghetand de frig in timp ce ne imaginam toata viata noastra zborul pasarilor calatoare.
Lucrurile mari nu au valoare. Noi traim la un nivel microscopic unde celulele din pielea ta imi aduc zambetul pe buze facandu'ma sa cred ca dupa voia mea se invarte Soarele.
Dar privind problema din alte puncte de vedere ajung la concluzia ca ador sa iti simt inima cand bate... si sa realizez ca mereu bate in acelasi timp cu a mea.
Dar scena noastra e pentru noi iar publicul e restrans. Doar cateva umbre ce se plimba de colo colo, ascultand muzica dintre noi.
Si iar ne trezim alergand. Incotro? Nu stim. Si radem, dar ne impiedicam si cadem, si radem din nou si ramanem intinsi pe asfaltul prea rece uitandu'ne la ceru ala manjit de nori pe care il vedem zilnic dar parca acum e altfel... acum e doar al nostru.
Eu si prietenul meu imaginar.
Imi cumperi tigari in fiecare dimineata si imi aduci pachetul fara o tigara. Doar una, nimic mai mult.
Dar taci! Nu mai striga ca nu vreau sa te mai aud. Nu apartii lumii mele de fapt. Esti doar o naluca ce se perinda prin viata mea cea plina de haos. Nu am nevoie de imaginatie, viata mea e si'asa ca un vis. Nu imi permit mai mult de'atat. Ma prefer pe mine, strangand aerul in brate.
Trezirea la realitate e atat de trista uneori... alteori e infricosatoare... insa acum e doar atat de muta. E liniste. De ce e asa de liniste aici?? Nu mai aud nici muzica, nici zumzet, nici vantul cum bate! E doar un mare gol, un vid total. Si e atat de frig! Deschide'ti dracu caloriferele astea nenorocite.
Si vecinul de langa tot urla de spaima si de durere... sarmanul.

Totul a fost doar un vis. DOAR UN VIS NENOROCIT. Dispari!

"Preteni buni nu se gasesc, ei se inventeaza..."

2009-10-18T23:40:00.002+03:00

Se holba la monitorul ala de parca ii facea vreun fel de incantatie... dar se holbeaza la el de o saptamana aproape si tot fara niciun rezultat. Saraca...

Priveste monitorul… holbeaza’te la el… asteapta mailul ala nenorocit pe care de fapt nici nu o sa il primesti. Pentru ca boul ala nu se uita in inbox. Sau poate se uita dar nu se mai sinchiseste sa iti raspunda.
Pff, si ce dracu sa’I faci?? Lasa’l in treaba lui acolo cu cuiele lui sa se distreze. Vede tom si jerry alergand pe pereti. Ahh, asta e clasic.
Ba frate si cand te gandesti ca mergeam noi in parc si ne jucam heiki si te cacai pe tine de ras ca habar nu mai am sa joc. “lasa coae ca invat eu, ma fac eu mare”. Nu cred ca am zis asta vreodata dar intotdeauna am gandito. Tu oricum ma placeai asa cum sunt. Dar voiam sa fac si eu ceva. Adica pana mea imi dadeai cam tot pe tava, eu nu sunt asa, eu vreau sa ma dau cu capu de toti peretii, sa imi storc creierii ca sa imi dau seama cum sa te fac sa ma placi. Dar tu oricum faceai asta.
Tu oricum te intorceai dupa mine, alergai ca tampitu pe scari la eroilor si ma faceai sa fac un preinfarct cand ma luai in brate. Norocu tau, fraiere, ca nu ti’am futut niciun pumn pana acum, la cate faze mi’ai facut de genu.
Sau mai stii ma, cand am venit la tine la munca si m’ai adus la metrou inapoi si stateam noi chill, nu aveam nicio treaba, si dupaia “BUFF”. Auch! Si de parca ar fii prima oara. Ma cac pe mine de ras cand imi aduc aminte.
Sau cand ai venit la mine cu scuteru ca imi era rau si ti se rupsese sarma aia care tinea toba). Bine ca ai legato la loc cu o bretea=)).
Si cand pierdeam weekenduri cantand sau uitandu’ne la filme.
Mama frate ce dor mi’e de toate cacaturile alea.
Si veneam la tine de Craciun si fumam un cui si ne uitam la desene animate).
Stii ma vorba aia a alora de la Chester, nu? “prieteni buni, nu se gasesc, ei se inventeaza”. Pai coae, pana mea… a fost cam greu dar ai iesit tu). Dar deh, acu nu mai suntem prieteni. Nu mai vin la tine la munca, nu mai cadem ca idiotii pe scari, nu mai ma corupi sa fumez un cui, nu mai cantam impreuna sau ne uitam la filme. Nu te mai sperii de te caci pe tine cand se uita taicamiu vitreg urat la tine si iti zice sa nu te duci la concert Coma).
Sau cand ai ramas seara si voiai sa te intorci pe jos de la mine. Sunt fix 28 de km de la mine din poarta pana la scara ta.
Si trandafirii. Inca ii mai am pusi intr’o cutie.
Cacat, cate amintiri supertari. Cat misto faceam de tine cand erai fumat. Doooamne. Se uita tot 336’le la tine frate). Si cat de dor mi’e de tine bha…

Dar bineinteles, acestea sunt gandurile ei. Ii e dor de el, desigur. A pierdut un prieten bun. Dar viitorul niciodata nu se stie ce iti rezerva. Poatee…

Prietenii

2009-10-05T22:04:00.001+03:00

Sigur ai auzit macar o data de trupa Bowling for Soup. Au ei o melodie care se numeste “High School Never Ends”. M’a pus mult pe ganduri in ultimul timp.
Da, e adevarat. Am intrat la facultate si te astepti ca totul sa se schimbe. Oamenii sa aiba mai mult bun simt, fetele sa nu fie la fel de bitchy, baietii sa fie mai draguti, mai destepti si mai educati. Insa daca stau sa ma gandesc mai bine, lucrul asta e imposibil. Traim intr’o tara unde indiferenta este cuvantul care face legea [asta si “baieteii” care se cred “smecheri” sau “shukari”]. Ipocrizia asta in care ne’am cufundat cu totii o sa ne distruga. Pe plan national sincer e deja dus totu. Dar pe plan personal inca mai putem salva ceva. Am avut amici tarani, manelisti, gay, rockeri, metalisti, punkisti, emo. De toate genurile. Si niciodata nu I’am judecat dupa cum se imbracau. Toti aveau valori morale cu care aveau ceva de zis. Exista persoane pe care le cataloghezi dupa modul cum se imbraca si cum se comporta. Dar mai exista si acea sectiune de persoane pe care nu ai cum sa le cataloghezi in niciun fel. Aceia sunt prietenii. Fie ca sunt pitziponci, rockeri sau orice alta natie de eticheta aplicata de societate, aceia sunt oamenii care sunt acolo langa tine fie ca sunt imbracati de la Prada fie ca sunt de la “orice produs 10 lei”.
Probabil m’am dus unpic pe campii cu postul asta. Dar incerc sa am o opinie, si nimeni nu are voie sa ma opreasca aici, doar sa ma judece, ceea ce va rog, chiar sa faceti.
Nu cred ca exista om in viata care sa nu fii avut vreodata nevoie de ceva sau de cineva pe la ora 2 noaptea si sa nu fii sunat un prieten. Acel cineva care isi poarta mandru eticheta. O eticheta care este mai presus de celelalte. Un prieten e intotdeauna langa tine, fie ca e zi, noapte, dimineata. Fie ca iti sta parul naspa sau ca ai ochii inrositi de plans. Esti beat si nu mai stii pe unde mergi, ai intotdeauna un prieten langa tine.
Prietenii sunt persoanele alea indeajuns de duse cu capu incat sa ramana langa tine orice ai face si sa se bage in aceleasi cacaturi ca si tine numai ca sa nu fii tu singuru care sa primeasca “laudele”.
Prietenii sunt oamenii aia atat de nebuni incat iti toarna inca un shot de tequila, chiar daca nu mai stii nici cum te cheama. Dar cacat, de’aia ai buletin nu?
Nici nu pot sa transpun in cuvinte cata siguranta si bucuria care o poate aduce un prieten in viata cuiva. Va uitati la filme, iesiti in oras, la agatat, sau la o bauta. Intotdeauna e si intotdeauna va fii fun sa ai un prieten langa tine.
Sunt mandra ca sunt prietena si sunt mandra ca am prieteni. Sunt mandra ca cineva m’a onorat cu acest titlu si m’a lasat sa pasesc in viata atat de incalcita a lui.
E minunat sa se bazeze cineva pe tine stiind ca il poti ajuta. E genial sa stii ca ai pe cineva acolo intotdeauna, no matter what. Nu conteaza ca cercurile de amici nu sunt aceleasi sau ca nu va vedeti in fiecare zi. o data pe zi macar, un prieten se gandeste la tine si vrea sa te ajute, chiar daca iti merge foarte bine, te ajuta facandu’ti ziua si mai frumoasa.

Niciodata nu ar fii povestea mea

2009-09-26T23:01:00.000+03:00

Calmele pauze dintre tigara asta si urmatoarea sunt intrerupte doar de sunetul discret care se aude din boxele aruncate aiurea pe masa.
Zambesc. Mi’am adus aminte de concertul de aseara. Melodia era una pe care nu te astepti de obicei sa se indragosteasca cineva. Versurile nu mi le aduc aminte desi stiu melodia foarte bine. Tu stateai acolo holbandu’te la scena, iar eu stateam in capatul celalalt, holbandu’ma la tine. Melodia suna foarte trist dar totusi agresiv. Te ducea mult cu gandul la o despartire. Ai simtit ca ma uit insistent si te’ai uitat spre mine. Am plecat capul si m’am facut ca nu te recunosc. De fapt nici nu stiu cine esti. Te vad mereu la concerte dar nu iti stiu numele. Esti fix in acelasi loc fata de scena de fiecare data ceea ce ma duce cu gandul ca poate e vreun punct de reper din care te’as putea recunoaste mai bine.
Liniste. Toata lumea pleaca. Inca o seara pierduta. Inca o seara plina de muzica. Inca o seara care va devenii nedormita.
Nu ma astept la mari lucruri de la viata. Nu vreau nimic in special de la nimeni. As fii foarte fericita daca as reusii sa traiesc in aceeasi stare anosta in fiecare zi, fara sa ma supere sau sa ma bage in seama cineva. M’as trezi zilnic, mi’as bea cafeaua, m’as duce la munca intr’un birou tipic new-yorkez, m’as intoarce acasa si as repeta asta la nesfarsit. Pana cand nu as mai fii in stare sa ma ridic din pat dimineata sau as fii concediata sau as iesii la pensie. Nu imi place sa ies din banalul in care m’am complacut. Nu imi place sa ma amestec in problemele altora si nici in problemele mele nu as vrea sa se amestece cineva. As prefera sa ies la o cafea cu mine si cu ziarul meu decat cu 3 prietene galagioase care sa rada mult. As prefera sa traiesc intens fiecare concert singura decat sa am cativa pe care ii cunosc langa mine. M’as duce in fiecare seara singura acasa, as pierde minute in fata vreunei fantani, sau pe o banca, as citii o carte in fiecare seara. As face multe lucruri.
Unde incerc sa ma indrept nu prea stiu sigur. In mod cert aceasta nu este povestea mea. Am prieteni, dar nu multi. Imi place sa socializez si sa interactionez cu oamenii. Nu imi place sa creada cineva despre mine ca sunt proasta sau prost informata despre ceva. Imi place sa ma chinui si sa imi admir singura rezultatele. Nu as muncii in viata mea in vreun birou tipic new-yorkez, as prefera sa colind tara facand chestionare usa in usa. Iar la concerte nu merg aproape deloc, daramite sa vad vreun tip frecventand aceleasi concerte ca si mine. Un lucru insa este adevarat. Imi place sa citesc, mult. Orice, de la ziare, reviste, bloguri, la carti si romane imense. Si recitind acest post imi dau seama ca de fapt nu am nimic de spus cu el. Este doar un exercitiu pentru mine. Maine va fii mai bine, mai interesant. Promit.

Femeile pe tocuri

2009-07-04T21:34:00.004+03:00

Femeile si tocurile. Urata combinatie. De ce dracu sa porti tocuri cand d'abia stii sa mergi bine fara ele?
Plus acele oribile basici. Argh, urata treaba. Nu le inteleg pe unele tipe cu toate ca si eu, tipa fiind, am purtat tocuri. Dar am purtat la o ocazie speciala (balul absolventilor) si mi'am luat pantofii in asa fel incat sa nu se vada ca nu stiu sa merg cu ei si sa nu fac nici basici:))
Dar unele reprezentante ale sexului frumos aproape ca ne fac de ras! dupa ce ca au atata parantezele, au si tocuri, plus ca nu isi asorteaza geanta cu pantofii. Si pe langa toate acestea, nu stiu nici sa mearga pe ele. Deplorabil. Doamnelor si domnisoarelor care nu au invatat inca: tocurile sunt pentru profesioniste!
Eu una o invidiez pe mama. merge pe tocuri de parca s'ar fii nascut cu pantofi in picioare. Face totul pe tocuri (eh, hai sa nu gandim asa departe). Conduce pe tocuri si se duce si in santier pe tocuri! what a lady. nu, nu o laud ca e mama. Stie sa mearga pe ele si isi asorteaza si geanta intotdeauna cu pantofii. Trebuie sa aiba un plus pentru asta, nu?
In plus exista atatea alternative la pantofii cu toc. De exemplu balerinii aceia adorabili. Sau platformele, dar aici iar exista si cele inalte unde bineinteles ca iar dam cu stangu in dreptu pentru ca aratam ca niste rate mergand cu ele. Exista adidasii, binecuvantatii adidasi. Sau, preferatii mei, skate shoes. Cele mai comfortabile inventii! Sau sandalele joase. Ce au, dragi doamne si domnisoare, sandalele?? Nu va simtiti bine daca nu va ajunge iubitul pana la barbie?
Nu neg, exista si exemplare ale feminismului care chiar stiu cu ce se mananca aceasta "arta" a mersului pe tocuri. numai cuvinte de lauda pentru ele.
Dar celelalte... ar fii cazul sa se dea jos de pe scena.
Pe mine una ma macina profund chestia asta. Este exact lucrul la care ma gandesc de zeci de ori pe zi cand vad cate o tipa pe tocuri care d'abia se chinuie sa nu'si rupa gleznele. Sau, cazul cel mai trist, atatea zeci de femei care nu isi asorteaza geanta cu pantofii! Doamnelor, suntem in secolul 21 in care totul este posibil, dar hai sa nu exageram. E deranjant la ochi.
Nu sunt o fashion victim sau mai stiu eu ce. Imi place pur si simplu sa critic si sa fiu criticata la randul meu pentru ca nu e nimic rau in asta. Plus sunt de parere ca este mai bine sa ii spui cuiva in fata un lucru decat pe la spate. Dar daca as oprii pe strada zeci de femei spunandu'le ce am spus mai sus va dati seama ce gloata neimblanzita de femei as avea la usa? Si nici macar nu sunt baiat:)) Eu una ma incalt numai cu chestii lejere. Mi'ar placea o data pe luna sa ma incalt cu niste pantofi cu toc dar daca nu stiu sa merg cu ei si nici nu vreau sa invat, nu se preteaza.
Cu riscul de a ma injura tipele care imi citesc blogul, este o tara libera si am tot dreptul sa imi exprim opinia:) Injuriile si comentariile la sectiunea "Leave a comment":)

Eu, tu, noi

2009-06-07T01:53:00.000+03:00

Eu sunt propriul meu stapan. De fapt sunt doar un simplu om. Sunt confuza. Gandesc prea mult. Ma supar repede. Am temeri si incertitudini. Sunt o simpla si insignifianta pata pe globul pamantesc.
Eu imi vad visele in culori si tot eu imi desenez diminetile in nuante de gri obosit. Eu alung fericirea si tot eu o caut si o gasesc doar pentru a face naivitatea de a o alunga din nou. Eu sunt cea care iti va spune tie sa scrii o scrisoare in care sa redai viziunea ta despre viitorul nostru. Sa desenezi fiecare detaliu pe foaia ordonat liniata si sa mi’o prezinti. Sa te milogesti de mine intr’un mod absurd sa nu rad de tine sau de ce ai scris si sa am rabdarea sa o citesc pana la capat.
Eu sunt balta de intuneric de pe cerul tau luminat si tot eu sunt lumina din noptile tale nedormite. Eu voi fii cea cu care viata ta nu va mai fii niciodata roz pentru ca urasc culoarea. Eu voi fii tipa care te va tine treaz pana la 6 dimineata pentru a’si satisface fanteziile ei carnale. Eu voi fii tipa din stanga ta pentru care perna va devenii neincapatoare. Eu sunt cea care va pune pauza exact inainte de final si nu te voi lasa sa iti vezi finalul cartii sis a iti traiesti eternitatea fericit pentru ca te voi inlantui in acel loc numit nebunie, departe de rai, iad sau pamant. In acel loc doar pentru noi.
Universul meu incapator va devenii inimaginabil mai mic. Asta pentru ca pana acum nu te’am poftit in el. Te’am tinut la usa ca pe un musafir nedorit din simplul fapt ca nu mi’a placut cum mi’ai zambit ieri.
Randurile vor curge iar cuvintele vor umple petele goale din sufletele noastre obosite de atata alergat prin viata. Ne vom aseza poverile pe un raft si ne vom bucura de tot restul vietii noastre pentru ca la sfarsit sa o luam de la capat razand unul de altu de protezele noastre dentare.
Vom scrie mii de pagini. Sute de carti si zeci de volume amandoi. Vom povestii tot ce a fost si ce nu s’a intamplat inca. Tot ce am vrut si tot ce nu a avut timp sa se implineasca.
Ne vom inneca unul pe altul doar pentru a gasi un motiv in plus de a ne atinge buzele in fiecare zi. Ne vom arunca in prapastia nebuniei doar pentru a ne testa limitele din nou si a ne verifica potentialurile.
Eu cu tine nu e doar un vis. Eu cu tine inseamna colorarea instinctelor in verde camuflaj si eliberarea logicii pentru a ne juca de’a v’ati ascunselea cu zorii.
Vom lua bilete pentru trenul irationalitatii si destinatia hazardului doar pentru a ne complicam viata inutil in asa fel incat nici unul din noi sa nu poata sa o simplifice. In asa fel incat sa treaca destul timp pentru ca noi sa nu mai putem renunta la sintagma. Doar pentru a invinge banalul si a remodela obisnuinta noi ne vom savura sentimentele de dragoste zilnic pentru tot restul fiecarei saptamani, pentru tot restul fiecarui an, deceniu, mileniu, pana cand nu vor mai exista oameni care sa povesteasca despre noi pe Pamant.

Prietena mea cea mai buna

2009-05-16T21:47:00.000+03:00

exista anumite lucruri din viata ta care nu vor sa te schimbe... lucruri pe care nu le poti schimba. lucruri care sunt asa cum sunt acum. tacute. lucruri care te primesc in tacere oricum ai fii... bucuriile si tristetile ti le poti impartasii pernei pe care pui capul obosit in fiecare seara... iti asterni lacrimile in ea, iti afunzi ziua si toate problemele acolo... iar ea le primeste... si le insuseste, te face sa uiti... te asculta cand vorbesti... mereu tacuta, mereu contemplativa, mereu gata sa raspunda. dar ea tace... te lasa sa iti infunzi rasul in ea... te lasa sa iti usuci lacrimile... te lasa sa o iei in brate, te lasa sa iti ascunzi scrisorile sub ea... se lasa schimbata, spalata, trantita, lovita, smulsa, jignita... fara niciun scrasnet, fara niciun cuvant... nici macar un oftat... singurele ei lacrimi sunt cele din ochii tai care curg, neavand unde sa se duca, in tesatura ei verde cu floricele... perna ta te cunoaste cel mai bine... stie cand minti, stie ce simti... stie ce vrei sa spui chiar daca ti'e prea frica sa faci asta... te insoteste in serile in care ramai singura cu el si vrei sa ai ceva cunoscut aproape... va primeste pe amandoi, va sprijina si va uneste prin petele de culoare de pe ea... iti cunoaste pasiunile, iti stie notele si melodiile cantate la chitara... stie ce filme preferi... stie pe cine iubesti... stie de ce suferi, stie unde ai fost sau ce ai facut... iti cunoaste mirosul, iti stie garderoba... stie la ce ora din noapte iti faci unghiile ajutata de ea... stie cum te sprijini cu capul aproape adormit de ea in timp ce scrii aceste randuri... stie la cine te gandesti si stie de ce iti e frica... stie ce tigari fumezi sau ce bautura obisnuiesti sa bei... stie cati trandafiri ai primit... stie ce lucreaza prietenul tau... sau prietenul prietenei tale daca al tau e un mare gol... stie ce muzica asculti noaptea in surdina in timp ce te gandesti la mii de lucruri, in timp ce ti'e prea frica sa adormi nevrand sa visezi iar... cunoaste lumea prin ochii tai... perna ta e locul tau... iti apartine... te cunoaste, te iubeste si te uraste in acelasi timp. te i'a in brate noaptea, te impinge din pat dimineata in incercarea disperata de a ajunge la scoala... e cel mai bun prieten al tau... numai perna ta stie de cate ori ti'a oferit umarul sa plangi pe el... numai ea stie cate lacrimi ai varsat pentru cati indivizi mai mult sau nu cunoscuti chiar de ea... stie certurile tale cu parintii tai prea exigenti... stie serile in care lipsesti de acasa... stie cand te intorci acasa cu marea imprimata in parul tau... prietenii buni nu se gasesc, ei se inventeaza... prietenul meu cel mai bun este perna mea...

Cuvinte adunate

2009-05-06T21:31:00.002+03:00

degetele imi sunt vorbele, tastele'mi sunt lumea... ma cufund in adancul linistit ce mi'l ofera lumea mea si privesc prin sticla mata a geamului tau cum stai si razi si plangi si speri... ma ceri... ma vrei... ma cauti... te pierzi. dar ma trezesc ma vad cu tine cu mine cu noi. noi doi amandoi razand in ploaia surda a diminetii de ieri. pictand cu degetul tau aratator un soare, o mare si o scoica. un juramant in alge, nisip si praf de stele. si iar ma pierd pe strazile mele pustii de atatea ganduri vii de prea multe nopti statute cu ochii deschisi atintiti la podeaua pe care calc desculta in fiecare dimineata in drumul meu spre antidotul oboselii. si cafeaua e dulce... prea dulce. iar am gresit. prea mult zahar. m'a pacalit. nu e buna... o gust, o arunc... imi pare rau. crosetez drumuri imaginare cu itele mintii mele catre tine... spre apartamentul tau, spre perna goala de langa tine caruia ii e dor de mine. te misti in somn, te simt, te tin in brate, tresari, eu fug, revin, te sarut apasat si cald... buna dimineata din nou... dimineti pierdute in siruri mute de idei si aburi de cafea... culori sterse pe geamurile mele pictate doar de ea. inimaginabila senzatia mea, a noastra... stiu exact ce simti. stim exact cum e. oare poti tu sa te exprimi? eu ma voi pierde in prea multe cuvinte fara rost, te voi lasa pe tine sa ma delectezi cu ele... sa imi indulcesti rasaritul... sa imi incalzesti apusul. sa imi gandesti viata din perpectiva ta. sa ma legi de tine cu un lant si sa pui un lacat. sa arunci cheia in mare. sa o bagi intr'o scoica si sa uitam de ea.
pipai cuvintele nesigura... parca nici ele nu imi mai apartin. ma uit cu oroare la ziua de maine si ma vad luand un bilet dus catre nicaieri. tu nu esti de gasit... iar ai plecat si m'ai lasat doar cu al meu dor apasator? iar te faci pierdut in mintea lor si te vrei de negasit pentru nimic in lume? dar te intorci... mereu o faci. si te primesc cald iar in asternuturile reci lasate atarnand in amintirile zeci. si strang de pe jos lucrurile ce ne leaga si le asez iar in locul lor de veci. le pun acolo sus, sa se vada, sa te stiu aproape chiar daca nu esti.
sunetele stridente tasnesc usor in sus din chitara mea cea plina de idei noi si vechi, ale mele, ale tale, ale lor... si te cred pe cuvant cand imi spui ca nu vom apune... si ca vom fii noi doi... "si restul lumii":)

O felie de Vama

2009-05-06T01:51:00.002+03:00

Tot imi vine in minte versul " Cu marea in suflet si cu scoica mea"... oare de ce? Da. Am facut'o si pe asta. Am fost in Vama!
Vantul care batea... mirosul marii... nisipul care imi zgaria talpile... apa rece... muzica de pe plaja... oamenii... marea... genial peisaj. O chitara ratacita pe ici pe colo. Multi oameni fericiti, razand, simtindu'se bine.
Mintea mea o luase razna... se arunca in mare, inota... se zbenguia asemenea unui peste in apa. Eu zambeam... zambeam cu sufletul si ma simteam bine. Oricum ceva lipsea. Ce? Nu stiu. Insa a fost bine si asa.
Soare in prima zi, nori in celelalte. Dar a meritat... Vama Veche prin ochii mei. Locul, peticul de lume unde poti fii tu. Te poti simtii bine cand vrei tu.
Tot timpul am avut impresia ca locul ala nu doarme niciodata. Si la 5 dimineata erau oameni pe plaja. Majoritatea se recuperau de aseara si se pregateau pentru diseara insa nu conta... "Marea'i beata"!
De pe o terasa se aude OCS. "Cineva sa ne aduca vara inapoi!"
Si acum visez cu ochii deschisi cum 3 zile am fost rupta de tot ce insemna realtitate si m'am distrat cu adevarat. Poze peste poze, nisip adunat prin cele mai neimaginabile locuri, kilograme de pietre aduse acasa in ghiozdan...
Acum ma motivez singura pentru bac! Imi spun: trebuie sa iei bacul, e IMPERATIV sa iei bacul. Imediat dupa bac fug la mare. Plec si nu ma mai intorc pana toamna. Chit ca ma duc singura... oricum in Vama nu esti niciodata singur deci merita!
Si a meritat toata asteptarea asta de 3 ani!

Vama Veche, mon amour!

2009-04-28T22:36:00.001+03:00

Ahh... Vama Veche. Un vechi vis devenind realitate. Dupa toata agitatia asta cu bac'ul si cu invatatul parca o mica escapada m'ar lasa si pe mine sa respir putin.
Emotiile ce insotesc cumpararea biletelor, rucsacul, sacul de dormit, cortul... toate astea le pastram de mult timp, asteptand moment in care o sa ma pot duce si eu in sfarsit sa gust din toate aceste bucurii ale vietii de adolescent.
Cu umre de rusine trebuie sa recunosc ca viata m'a privat pana acum de aceste mici delicii ce le aduce cu sine Vama Veche si marea. Nu am fost decat cu parintii si ultima data cand am fost era acum vreo' 3 ani.
Eu si marea... nu mai stiu cum arata... nu mai stiu ce culoare are... ce gust are... cand eram mica obisnuiam sa imi sug parul si sa ma bucur de acea sare de mare impregnata in el... acum nici ce gust are marea nu mai stiu. Astept cu nerabdare... numar orele, minutele, secundele, cand o sa ma urc in personalu' ala si o sa ma opresc fix pe litoral.
Vama Veche... ahhh. Aberez deja. Pentru mine Vama mi se pare un loc magic. Bine, un fel de scapare din realitate.
Sa ma intind pe nisipul rece si sa ascult valurile... sau muzica, sau orice... sa ma bag macar cu picioarele in apa. Sa zambesc. Sa vad rasaritul congelata de frig cu jumatea de sticla de vodka langa mine... Si cu tine:)
Noi doi si restul lumii.
In mai putin de 2 zile voi afla raspunsul la intrebarea : "cum a fost la mare?" . Oricum, ce o fii o fii. Voi putea spune fericita : "Am facut'o si pe asta!"

Pana data viitoare,
un 1 mai insorit :)

Eu vreau

2009-04-14T23:55:00.000+03:00

Ce vreau eu sa fac cu tine... ce... vreau... eu... sa fac... cu tine... Noi doi.
Vreau sa vedem rasaritul de pe primul bloc care ne pica in cale... sa ne prinda unul in bratele celuilalt cu sticla de vodka jumate goala langa noi. Vreau sa ne lasam luati de somn pe nisipul rece de la mare... sa fim atat de beti incat sa nu mai fim in stare sa mergem 2 metrii pana la cort.
Vreau sa ma trezesc dimineata cu tine langa mine. Vreau sa vedem lumea... Vreau sa traim asa cum vrem, sa fim doar noi doi "si marea". Sa nu mai conteze nimic altceva inafara de noi.
Sa luam primu tren care vine in gara si sa plecam cu 20 de mii in buzunar. Sa ne urcam in masina si sa mergem cu 200 pe autostrada pana la cea mai apropiata statiune. Sa zburam cu avionul. Sa mergem in Paris. Sau Japonia. Sa ne pierdem intr'un oras... Sa mergem sa ne plimbam prin padure... Sa adormim in fiecare seara impreuna.
Sa avem o melodie doar a noastra... Sa dansam un blues... Sa invatam tango. Sa gatim... Sa te bat la sah:)
Sa-mi iei flori, sa-ti i-au bomboane:) Sa facem totul unul pentru celalalt.
Sa nu pierdem nici un rasarit si nici un apus. Sa bem cafeaua la 7 dimineata la eroilor in parc.
Sa ne plimbam cu bicicleta, eu cu skate'ul:). Sa iti cant o melodie la chitara... Sa imi faci o surpriza.
Sa ne plimabm cu vaportul... Sa mergem intr-o excursie. Sa stam cu cortul pe varf de munte... Sa mergem pe jos tot orasul.
Vreau sa plangem, sa radem, sa fim fericiti impreuna... Sa nu mai gresim, sa ne iertam, sa ne iubim.
Sa nu ne mai mintim niciodata... Sa nu ne mai despartim niciodata... Sa fim cuplul ala pe care toata lumea il adora si sa fim cei mai buni in toate:)
Sa ne scoatem unul pe altul in oras. Sa vorbim... sa comunicam... sa nu ne mai fie teama de nimic.
Sa ne spunem "Te iubesc" dimineata si seara inainte de culcare, sa adormim cu zambetul pe buze... Sa ne aratam iubirea si sa ne pastram unul pe altul...

"Daca"

2009-04-06T21:52:00.002+03:00

Facem multe greseli... Unele mai mici, altele mai mari. Incetam sa ne mai gandim la noi insine, incercand sa ii facem pe ceilalti sa se simta bine, lasandu'ne sa cadem in dizgratia intunecimii din sufletele noastre. Alteori, dimpotriva, nu ne mai pasa decat de noi, de bunastarea noastra. Trebuie sa ne fie noua bine. De fapt trebuie sa ne fie tuturor bine. Singura problema este ca de obicei ce e bine pentru mine, nu e pentru tine, sau invers... Aici intervin dezamagirile, regretele, suspinele si starile de absenta iluzorie pierduta in neant.
Intotdeauna spunem lucruri cu juma' de gura, lasam loc de interpretare... Nu avem curajul de a spune verde in fata anumite lucruri. Suntem intelesi gresit, suferim, ramanem singuri. incepem sa ne ocupam timpul cu diverse scapari. Tripuri intense ce ne macina viziunea clara asupra lucrurilor evidente.
Gresim, ne pare rau, iertam, gresim iar. Daca oamenii ar fii perfecti, ziua nu ar mai avea farmec, iar noptile nu ar fii decat o continua inlantuire de umbre fara sens.
Ne trezim privind in gol, mintind ca "analizam situatia la rece", gandindu'ne "ce s'ar fii intamplat daca" nu o sunam, nu ii spuneam asta, nu il lasam sa astepte, nu spuneam ce am spus, nu imi cumparam adidasii aia, nu imi gauream buza. daca, daca.... conditia asta ne bantuie, ne mistuie, ne macina si ne consuma mai mult decat ne consuma tigarile din timpul inutil din zi.
Apoi incepem sa visam, sa ne imaginam departe. sub un cer cu stele, cu o mare linistita in urechi, cu ochii tai intr'ai mei, cu mainile noastre ascunse in nisip.
Privirile se intersecteaza, regretele ies la suprafata. Jocul indiferentei reincepe. "Mie nu'mi pasa" parca te aud spunand. "Ba nu, mie nu'mi pasa". Incepem sa ne intrecem cui nu'i pasa mai mult amplificand prin asta dorul, tristetea, dorinta.
Ochii cad, se impreuneaza, se intalnesc, se scruta, se retrag. Se prind intr'o lupta muta, crancena, interminabila. Atractia privirilor este prea mare. Insa lasam capul in jos si tacem resemnati. Nu avem voie sa ne simtim bine. Nu avem voie sa vorbim. Nu avem voie decat sa fim suparati si tristi. Unicul scop al existentei noastre umile impuse de cine stie ce zeu.
Realizez ca de fapt nu e deloc asa. Sorbim culorile din ochii fiecaruia. Zambim in interior din tot sufletul. Suntem fericiti. Intindem mainile, ne tinem. Plecam...

Miscare

2009-04-05T23:44:00.001+03:00

Soarele de pe buzele tale imi intra in ochi. Imprastie o lumina difuza, intima, de nepatruns.
Slabesti intensitatea imbratisarii in care m'ai cuprins si ma privesti drept in fata. Colorezi cercuri in jurul irisului meu si le umplii cu lumina.
Ma pierd in umbre acum. Ma scufund in soaptele ce anunta sosirea diminetii. Imi las o mana lenesa sa se odihneasca pe inima ta si inchid ochii si vad totul. Trecut, prezent, viitor. Nu mai exista nimic. Totul se leaga intr'un amalgam de trairi, sentimente si amintiri ce formeaza starea mea de spirit din dimineata aceea.
Te cuprind si te dezbrac din priviri. Iti spun ca te iubesc si te las sa zaci inert cu gandurile imprastiate, cu rasuflarea taiata, cu soarele in vene.
Soaptele devin imperceptibile de pe buzele tale ranite de loviturile saruturilor mele. Nemiscarea devine amintire. Dansam un blues al placerii.
Intr'o secunda iti observ intreaga casa. Aranjata si pregatita de musafiri. Insa azi nu vine nimeni. Si nu vom pleca niciodata. Vom alege dulcea stare a mahmurelii. Vom sta pe canapea cu mainile imobilizate de placere incercand sa gasim telecomanda in gand.
Paharul cu vin se varsa. In urma lui lasa o urma rotunda si umeda. Jos, pe parchet, desena o forma neregulata in care daca priveai, pierderea timpului iti devenea necesara.
Perdeaua se misca dezordonat marcand vantul rece ce bate in apartament. Ecranul calculatorului nu mai e negru. Se coloreaza in mii de tonuri de verde, contorsionandu'se in forme imprevizibile.
Respiratia sacadata disparu, bataile inimii se linistira. Confuzia fu inlocuita de pace. Pleoapele refuzara sa mai lucreze in conformitate cu corpul si se inchisera.

Pentru ei

2009-03-28T02:23:00.004+02:00

Niciunde, nicicand, ehm... oare niciodata?
Sperand, dorind,... ehm oare vrei?
Plangand, suspinand,... ehm iti va trece vreodata?
Razand, crezand, ... ehm oare ce'i?
Cu pasi mici, repezi, dar increzatori, te'ndrepti...
Spre... niciunde, asteptand ocazia sa'nveti?!
Sa vrei, sa poti, sa stii... nu crezi ca e greu
...Dar deodata'un gand te spulbera'n'tr'un "eu"...
Hmmm... o idee vaga despre ceea ce esti...
Ce vrei sa faci, ..., oare unde esti?...
Te gasesc, te vad, te ating,... dar stai...
Ceva,... , ceva se'ntampla... cazi
Te'am cautat, te'am vazut, doar un sarut...
Si totusi, totusi... e'ntuneric aici...
Te'am gasit,te'am atins, dar pici...
Unul catre altul ne'ndreptam sperand...
Ca odata o sa ne gasim razand...
...Si iar,... , iar te'am pierdut...
... Ehm, chill, voi veni acum?!
... Dar unde, unde vom putea?...
Nu stiu, nu spun,... , vei vedea.
Rabdare'aud un gand, dar nu pot, nu vreau
Nu stiu, nu cred. dar vad, astept sa'l am...
... Si iar, din nou, se poate?!...
Te simt, te'ating, spre noapte...
Da, se pare, in sfarsit...
Te'am gasit, l'am gasit...

Poezie scrisa de Samy:) [Aceeasi poveste ca si cu bunul meu prieten de anul trecut: nu are blog:) ]

so what's the crazyest thing you've done lately?

2009-03-21T22:36:00.002+02:00

Ce ai facut in ultimul timp? Te'ai trezit, te'ai dus la scoala/munca... te'ai intors acasa obosit.. ai mancat, ai facut un dus, te'ai culcat si maine totul de la capat...
de unde atata monotonie? De unde atat de putin timp liber? De ce nu se mai iese frate prin parcuri?
De ce nu se mai atarna la cafele pe valea regilor? De ce nu se mai sta 2 ore la mec la romana cu un hamburger si o cola in fata, cu 3 prieteni nebuni care vorbesc despre tampenii dar care te fac sa te simti bine?
Unde dracu sunt lucrurile marunte bha nene?
Poate sunt intrebari existentiale, poate sunt retorice, poate sunt aiurea. insa eu ma intreb si realizez ca asta e adevarul. avem prea putin timp ca sa traim. Avem prea putin timp pentru ceea ce ne place.
Te duci la un party si cum incepi si tu sa te simti mai bine trebuie sa pleci acasa ca s'a facut dimineata...
E aiurea.... traim viata pe fast forward... ati auzit de slow motion? In reluare? [aveau si ocs o melodie care exprima ce zic eu aici aproximativ]
Nici cersetorii din metrou nu mai au timp sa zica rugaciunea aia pana la capat ca urmeaza Victoriei cu peron pe partea stanga si nu au adunat banii.
Hai sa ne luam o pauza de la viata. Sa uitam o data in viata noastra, timp de o zi, ca trebuie sa facem altceva inafara de a ne distra. Sa fie ziua mondiala a oamenilor care se simt bine...
Ai vrut vreodata sa te urci pe un bloc de 15 etaje? Da? Si de ce nu ai facut'o pana acum? Aaaa... da, timpul asta, ce sa'i faci... saptamana viitoare sigur iti gasesti timp si faci si asta, nu? Bullshit. Frate daca vrei sa faci o chestie nebuneasca, fa'o, nu te mai lovi de lucruri minore cum ar fii timpul sau mai stiu eu ce conceptie preconceputa a unora.

So what's the crazyest thing you've done lately?

I gaved life a chance.

Incubus - I miss you

2009-03-17T18:12:00.002+02:00

De ce nu dormi

2009-03-16T19:18:00.003+02:00

Nu sunt un om nefericit... nu cunosc acel sentiment.
Dulce dimineata imi reorganizeaza lumea somnului si o aseaza in forme din fum.
Cafeaua indulceste gustul amar al conversatiei de aseara...
Ce rost are sa fac asta?
Ma ridic usor de la masa si observ biletul lasat de cu o seara inainte. Il iau usor, parca incercand sa pastrez aroma degetelor tale de pe el, si il recitesc:
"Crezi ca totul se intampla cu un motiv? Spune'mi atunci care este motivul pentru care tu ma iubesti?"
L'am pus la loc cu grija specifica mamelor care isi strang copii in brate si m'am indreptat spre jumatatea ta de pat...
Dormi. Cu capul pe perna mea cea verde, cu mana pe locul meu lasat gol si rece. Iti soptesc ca te iubesc pentru ca datorita tie exista dimineata, ca datorita tie exista speranta visului implinit, ca datorita tie fiinta aceasta care sta si te priveste in timp ce dormi ca un prunc d'abia scos din cada lui cea plina cu apa calda, este fericita.
Intotdeauna mi'a placut modul in care tu dormi pe burta... Imi amintesc ca veneam uneori la tine si tu dormeai... Incercam in zadar sa te trezesc insa renuntam repede permitandu'mi sa te privesc in inocenta ta.
Iti dau la o parte cateva suvite de par iar tu tresari...
Ridici usor capul si imi zambesti... Ma certi putin ca te'am trezit asa devreme insa ma iei in brate si adormim din nou...
[Iar muzica ne canta o poveste trista, uitata de lume, uitata de noi, uitata de soare, amintita de ploi...]

And again... [Requiem for a dream]

2009-03-12T01:53:00.002+02:00

Nu stiu sigur daca sa va recomand filmul sau nu... sunt de parere ca esti singurul film pe care l'am vazut pana acum care ilustreaza intr'o maniera foarte clara, practic iti arunca in fata imagini si trairi, caderea in dizgratie a omului in toate modurile posibile... Decaderea umana. De la droguri, la mass-media,gambling, iubire, bani, sex, obsesie, dezamagire... toate "drogurile" societatii... absolut tot se gaseste in acest film.
Pana si titlul filmului spune asta... recviem pentru un vis [tr. RECVIÉM, recviemuri, s.n. (În Biserica romano-catolică) Slujbă religioasă pentru pomenirea unei persoane decedate; muzică corală compusă pentru această slujbă.** Compoziţie corală cu orchestră, alcătuită din mai multe părţi, scrisă pe textul liturgic al misei funebre. [Scris şi: requiem. – Pr.: -vi-em] – Din lat. requiem [aeternam dona eis], fr. requiem.]... slujba pentru un vis... un vis decedat...
Nu pot spune decat ca e tulburator filmul si te face sa te gandesti la multe... va recomand sa il vedeti de mai multe ori si sa trageti concluzii de fiecare data...
Am gasit si un site destul de infiorator [ http://www.requiemforadream.com ].

Astept si parerile voastre despre filmul asta :)

Requiem for a dream...

2009-03-12T01:43:00.004+02:00

Harry Goldfarb: [on the phone] Marion... I've been thinking about you so much... are you okay?
Marion: When are you coming home?
Harry Goldfarb: Soon.
Marion: When?
Harry Goldfarb: Soon... you holding out alright?
Marion: Harry... can you come today?
Harry Goldfarb: Yeah...
[starts to cry]
Harry Goldfarb: I'll come... I'll come today. You just wait for me, alright?
Marion: Harry...
Harry Goldfarb: I'm coming back, Marion.
Marion: Yeah.
Harry Goldfarb: I'm really sorry, Marion...
Marion: I know. .

And he never came... And he never called back... The end

Asta mi se pare cea mai miscanta scena din film... miscanta pentru mine... mi se pare foarte trista si are foarte mult substrat scena... e destul de ciudat...

Situatii nocive

2009-02-28T01:25:00.002+02:00

imi place sa cred cateodata ca sunt fericita atunci cand nu sunt. ma simt bine in situatia asta impusa de mintea mea inca beata de soarele asta de primavara. alteori fericirea mea e transformata in opusuri dubioase din cauza unor lucruri aparent minore greu de rezolvat, usoare de descifrat.
patura din geam s'a prafuit... a trecut mult timp de cand n'a mai intrat cineva pe usa ca sa o poata face sa zboare aparent spre tavan in lumini si umbre sumbre si sunete indiscrete... si totusi intrii pe ea in fiecare zi. imi zambesti si parca imi spui sa nu cumva sa uit sa nu ma mai complac in situatiile altora. ne complacusem in situatia noastra. nu scapam de trecut pentru ca nu am putea scapa din bucati din noi. am ramane goi, falsi, tristi. lamentabili in ochii unui copil care inca poate vedea curcubeul...
evadez mereu si ma pierd in locu ala. inchid ochii sa pot trai acum. pun capul pe perna cu aceeasi ardoare cu care soarele rasare uneori. alteori nu o face iar capul meu ramane inert pe aparenta perna...
imi iau pensula si pictez un peisaj lipsit de culoare, rece si trist care se propaga in mine si se divide si imparte in doua lucruri distincte. aparent opuse, aparent asemanatoare, tot timpul aceleasi dar niciodata unul singur.
desenez peisaje imaginate de o minte prea bolnava data mie spre pastrare, prea maiestruos conceputa pentru a servi dispunerea vietii in cercuri concentrice. in prafuri de iluzii si regrete zdruncinate de rationalitatea unora care nu isi pot imagina viata cu putina nebunie. care nu pot vedea ambele parti pline ale paharului pe jumatate golit.
complicarea situatie imi revine mie. o modelez si ii dau alte intelesuri pentru mine. o retusez, o reconstruiesc, o daram, o lipesc la loc. grabesc viata pana in punctul in care ea incepe sa alerge pe langa mine, uit sa ascund butonul de pauza insa nu ma indur sa il apas. las totul sa se deruleze pana revine situatia mea in prim plan. care situatie? niciuna. toate. asta. cea de ieri. aia de acum doua saptamani...

culoare, va rog!

2008-11-30T21:56:00.001+02:00

simt cum viata mi se strecoara printre degete. incerc sa strang pumnul insa ea se incapataneaza si se prelinge usor lasand dare de sange care mai tarziu imi vor murdari covorul. nu mai am puterea necesara varstei mele. se spune ca atunci cand esti tanar suporti mai usor totul, ca nu ai probleme. insa numai noi stim cate probleme avem si cat de des ne confruntam cu ele. cat ne luptam incercand sa le rezolvam si cate sacrificam pentru scopul nostru. incep incet sa scriu o scrisoare insa inteleg ca nu are rost. nu o voi trimite niciodata. nu o vei vedea. nu vei stii nicicand ce ma apasa. nu vei vrea sa vezi cat ma doare si cat de gol e locul pe care il lasi de fiecare data cand faci sau zici ceva nepotrivit. poate ca exagerez. ca dramatizez totul pana la refuz. insa asa vad eu totul acum. e cam incetosat insa la un moment dat se va limpezi si ceata si voi vedea clar si limpede ce anume merge prost. care este motivul acestei continue intunecimi din inima mea. sper si voi incerca sa fac in asa fel incat sa nu fii tu cauza pentru care zilele mele au inceput sa nu mai aiba culoare. astept sa vina dumnezeul ala atotputernic si sa imi zica ca am uitat sa imi iau creioanele colorate de la magazin. ca fara ele voi vedea totul alb si negru. nu. nu are dreptate. eu sunt cainele care a vazut curcubeul, nu'i asa? sau asa credeam ca e. l'am mai vazut o data mai de mult. splendoarea lui m'a fascinat inca de atunci. acum insa l'am regasit si nu vreau sa'l aflu pierdut din nou.tin cu dintii si cu ce mi'a mai ramas din suflet de acea pata de culoare din viata mea. vreau sa stai langa mine ca in prima zi si sa'mi picuri din culoarea ta pe pleoape. cersesc lumina si culoarea ta. tu esti pentru mine. te'am dezghetat si ti'am redat forma. vreau sa incerci sa ma ajuti pe mine sa ma regasesc. te iubesc, prea putin spus, prea mult de descris, insa niciodata indeajuns ca sa exprime ce insemni si ce vei insemna intotdeauna pentru mine...

Strainul

2008-11-19T23:09:00.004+02:00

Ce cauti tu, strainule in jumatatea mea de pat? Ce cauti in asternutul meu cel alb? De ce esti invelit cu patura care imi tine trupul cald in toiul iernii? De ce imparti perna mea rosie cu mine? Si mai ales ce cauti tu in inima mea?
Trebuie sa marturisesc ca te’ai strecurat ca un hot aici, in patul meu unde imi duc veacul, unde rad plangand cu gandurile mele neclare amestecate in fum. Ca o pisica meticulous te’ai strecurat intre cutele inimii mele si ai de gand sa ramai acolo hranindu’mi imensa nevoie de iubire.
Imi inchizi ochii inainte sa adorm si ma invelesti cand imi e frig. Ma linistesti cand plang in somn si ma mangai pentru a ma trezi.
Imi pui cafea in cana rosie, nu prea dulce dar nici amara. Si te uiti la mine cum sorb agale fumand inca o tigare si imi spui din nou sa le raresc, iar eu ma fac ca nu te’aud si taci privind cuminte’n jos si’astepti sa termin acel ness.
Ma iei de mana, ma ridici, imi iei parul din ochi, ma mangai si ma saruti usor spunandu’mi ca va fii bine.
Esti un strain cam necioplit, tu nu te’ai prezentat, insa inima mea stie adevaratul despre tine.
Esti strainul de pe scaunul din fata mea din metrou care imi zambeste timid, esti tipul de la coltul strazii care tot timpul asteapta cate un individ. Esti colegul meu de banca, esti al meu iubit. Esti tot ce mi’am dorit in viata. Esti pur si simplu infinit strainule.
Multe se pot spune despre tine dar e prea putin timp si nu indeajunsa rabdare. Pot spune ca eu te’am iubit si ca acum te iubesc inca o data. Voi spune incet ca te’am mintit ca eu te voi parasi, vei clipi si rade numai pentru a nu ma plictisi.
Vei fii surasul meu din fiecare dimineata tarzie lenevita in acelasi pat mototolit. Gura mea de aer atunci cand geamurile se inchid. Bataia inimii mele atunci cand ea va tacea pe veci. Ai fost si vei ramane pentru mine cel mai cunoscut strain. [Te iubesc!]

Despre tine...

2008-11-12T20:59:00.003+02:00

si da, am cunoscut un tip... ehh. hai. il cunosc de ceva timp. si da. sunt cu el de ceva timp. nu e kiar genul de tip de kre o fata cu capul pe umeri sa se poata indragosti in halul in kre am faqto eu insa are partile lui bune kre contrasteaza puternic cu cele rele. da, e adevarat k ma mai minte, desi imi dau impresia k imi dau seama knd face asta ce pot spune? il iubesc. de ce? pentru ca pot. pentru ca in sfarsit am regasit acel ceva ce mie imi lipsea. un suflet cald da. sufletul meu era destul de inghetat in urma trecutului nu kiar placut pe care am fost obligata sa mi'l asum. insa acum pot spune ca sunt fericita. e unul din putinele motive pentru care ma trezesc dimineatza zambind si pentru care seara inainte sa adorm ma simt implinita. il visez uneori. nimic grav, nimic netratabil.are un mic defect insa. nu stie cum sa imi arate k ma iubeste. incerc, cu ignoranta mea oarba de fata care crede k le stie p toate, sa il ajut sa invete, intr'un fel sau altul. insa nu prea reusesc. observ de ceva timp anumite skimbari asupra carora nu ma pot hotara dak sunt in bine sau in rau insa greseala mea e deja facuta. de fapt nu e o greseala. poate multi care nu il cunosc ar spune k e cea mai mare greseala. insa am ajuns sa'l cunosc. nu mult. nu putin. moderat. si imi place ce gasesc. e genul de tip cu care, daca ar retusa doar putin comportamentul sau rebel, as putea fii foarte mult timp.am scris mult. insa nimic concret. imi place sa ma pierd in okii lui kiar si atunci cand nu ma priveste. imi place sa'i fur saruturi si ii voi fura in continuare pana cand va trebui sa ma bata sa ma opresc mi'a placut sa ma trezesc dimineata in bratele lui. si imi place sa il vad kt de des se poate. nu imi place insa k se comporta ca si cum nu'i pasa. sau poate kiar nu'i pasa. asta este. se mai intampla. mie mai des ca altora. insa mi se intampla, si imi pare bine. pentru ca il iubesc

Naluciri Sterpe

2008-11-05T21:13:00.002+02:00

Gandurile mele ma definesc. Sunt incurcate si stranii iar uneori nu imi pot da seama daca sunt ale mele sau ale celor din jurul meu, adaptate situatiei in care ma aflu cateodata.
Nimeni nu poate parcurge drumul intortocheat si anevoios al gandirii mele, asa cum nimeni nu se poate uita in oglinda si vedea pe altcineva. Nu pot exista eu fara ganduri sau gandurile fara mine. Cateodata ma i'a groaza cand realizez cate ganduri si idei salasluiesc in intunecimea mintii unui om. Niciodata nu judeca un om dupa cum gandeste. Asta cred eu. Pentru ca uneori gandurile pot fi inselatoare. Pot fi concepute la suparare, sau la bucurie prea mare. Judeca un om dupa cum se comporta. Eu asta fac. Sau cel putin gandesc ca fac asa.
Acum ma gandesc. Gandesc ceea ce scriu cu toate ca am mintea goala. Incerc sa conturez o idee pe care o pierd printre randuri si nu o mai pot gasi. Eu vreau sa fac ceva anume, sa invat sa nu ma complac in situatia ta, sau a oricui. Sa fiu stapana pe propria'mi situatie chiar daca ea nici nu exista inca. Vrea sa creez o situatie favorabila mie, sa imi convina in halu in care nu voi mai avea ce sa comentez.
Dar perfectul nu exista. Exista idealurile oamenilor. Idealul tau, al meu, al parintiilor nostrii care vor copii silitori si cuminti, al prieteniilor ce ne inconjoara, al orasului in sine.
Cosmarul nostru e sa nu avem pe nimeni. Ne temem de aceasta si incercam tot felul de noi ipostaze in care sa ne inconjuram de oameni, de prieteni, de lucruri dragi. De fapt cosmarul nu este lipsa prietenilor, sau mai stiu eu ce alta idee preconceputa de vreun filosof prea ingamfat, ci ideea singuratatii.
Uneori nu conteaza cate persoane ai in jurul tau, nu conteaza cat de bine va intelegeti sau cat de bine va simtiti in compania voastra, daca nu se reuseste idealul de a umple golul acela apasator….

Dar…

2008-11-05T21:01:00.001+02:00

ascultand o melodie in care se lamenteaza un cantaret jalnic despre ploaie sau ceva de genul, ma apuc sa scriu aceste randuri inviorata si impulsionata de intamplarile aduse de ultimile zile. pe zi ce trece simt cum ceva din mine se rupe, se ofileste si cade. si nu, nu creste alta. ramane un gol, pe care nimeni nu il va mai putea vreodata umple, oricat s'ar stradui si oricata iubire mi'ar indesa pe gat, ca unui bolnav care nu mai vrea sa'si i'a morfina. insa tind sa ma repet si sa ma contrazic singura pentru ca tu esti durerea mea, demonul ce ma bantuie de ceva timp, iar in acelasi timp imi esti si morfina, sufletul cald de langa sufletul meu... ultimul tren spre casa l'am pierdut de mult. nu are sens sa il astept pe cel de ora 5. vreau sa raman pe peron facand ce am facut toata viata si ce voi face si de acum incolo: sa astept. sa astept o zi in care totul va fi bine, va fi soare si cald, iar golul nu va mai fii sau va fii prea mic pentru a mai fi observat. astept sa vii si sa'mi arati ca gresesc neavand incredere in tine, astept sa'mi spui ca totul va fi pana la urma, bine. ca nu am dreptate cand iti spun ca nu iti pasa si ca nu ma mai vrei. dar stiu ca ma vrei. nu stiu daca iti pasa. dar stiu ca instinctul tau primar iti spune ca e bine aici langa mine si ca nu trebuie sa pleci. oare cat timp iti va mai dicta acel instinct aproape muribund acum, viata? ma vei parasi lasandu'ma cu demonii mei deocamdata alungati in intuneric? dar eu voi fi departe atunci. si nu voi mai avea timp de tine, nu voi mai avea timp sa'mi pese, fara motiv ma voi indragosti de primul apus de soare ce mi se va ivi in fata inca uda de lacrimi si te voi uita, insa vei incerca sa te intorci si imi vei spune ca nimic nu e unde ar trebui sa fie. imi vei spune ca locul meu e langa tine, iar eu te voi intreba de ce? iar imi vei raspunde ca nu stii. te vei uita la mine cu ochii tai verzi plini de pacate si imi vei sopti aproape surd ca nu trebuie sa ai motive sa te indragostesti si sa visezi. voi promite ca nu ma voi mai indragosti vreodata de un trup care sa nu stie sa'mi daruiasca lumina zilnica necesara pentru a'mi duce la bun sfarsit metamorfoza. inimile frante nu sunt de mine sau de tine. nu ne sta bine cu un gol in piept. nici mie, nici tie, cu toate ca atunci cand ma uit la tine, ma vad pe mine. vom trai in ziua de maine si vom uita de tot ce a fost si ce exista, lumea va fi doar o insecta care ne va enerva uneori dimineata cand din ceasca mea cea rosie ne vom bea cafeaua fumand tigarile pe jumatate stinse de aseara. ma voi uita la tine prin scrumul ce va cadea pe jos si iti voi zambi amar spunandu'ti ca nu te mai vreau. si vei pleca, si voi suferi, si va veni o vreme cand imi voi reaminti de tine si voi zambi din nou pentru ca trecutul nu ma va mai putea atinge...

Povestea isi gasi finalul

2008-11-05T20:52:00.001+02:00

Lumina chioara din incaperea aceea o tulbura. Statea si se uita pe geamul cu zabrele care dadea spre acea gradina inflorita de trandafiri, florile preferate ale ei. Uneori voia sa plece din acea casa care inca ii bantuia serile de noiembrie. Se gandea ca nu va pleca niciodata de acolo, ca va fii mereu acceptata si primita in caldura acelei camere. Ca cel care ii mangaia obrazul dimineata va fii mereu aproape si ca nu va trebui sa invete sa respire pe cont propriu.

Chitara care ii insenina serile se afla chiar langa fotoliu. Se gandi sa o I'a si sa incerce din nou acea melodie care ii place atat de mult. De dincolo de usa se simtea mirosul de cafea. El nu era acasa. Nimeni nu era acolo. Doar ea impreuna cu amintirile ei care o bantuiau de ceva timp. Stia ca nu trebuia sa fie acolo, ca daca o prindea cineva, o putea pati rau de tot. Insa cheia aceea, copia cheii lui, statea pur si simplu pe masa in ziua ce trecuse, si se gandi sa treaca pe acolo. Nu se poate numi furt caci nu voia sa I'a nimic din casa. Voia decat sa mai simta putin pulsul acelor pereti. Sa vada zgarieturile de pe pereti pe care unghiile ei, atat de fragile, le lasau inainte sa se rupa pentru a mia oara. Sa vada acel scaun pe care statea de fiecare data cand se certau iar ea voia sa faca pe indiferenta stand si uitandu'se ironic la el. Insa toate astea erau acolo dar nu erau. Erau amintiri ce trebuiau facute sa dispara iar singurul mod prin care se gandi ca ar putea sa faca asta, ar fii sa revada acea camera plina de pacate. Voia sa treaca de mult peste ce se intamplase insa alungarea ei dintre acei pereti, atat de brusca, atat de rece, ii statu ca un cub de gheata pe inima tot acest timp, care nu voia sa se topeasca.

"acum voi pleca in sfarsit cu inima impacata" si dadu sa se ridice de pe scaun insa vazu ceva ce ii capta atentia: era esarfa ei pe care o uitase din graba prea mare intr'o dimineata, acolo. O lua incet si o baga in geanta. Pe masa lasa un trendafir negru, probabil acelasi pe care el la un moment dat I'l darui intr'o zi speciala, si pleca avand inima impacata. Stia ca de acum isi va putea continua viata, nemaigandindu'se la trecutul care o chinuise atat de mult. Era in sfarsit libera sa traiasca fara resentimente stiind ca ce a fost a fost frumos dar nu va mai putea fii. Nici nu mai voia sa mai fie ceva.

Pleca pe straduta unde odata o muscase un caine, si lua ultimul tren spre casa. Incepu sa ninga…

Scrumiera

2008-10-02T00:40:00.002+03:00

de ce postez poza asta? pentru ca pot. pentru ca marcheaza o zi frumoasa din viata mea. pentru ca pur si simplu imi place. se numeste scrumiera si este folosita ca atare:)

da dar mai bine lasa...

2008-09-27T20:51:00.001+03:00

te iubesc dar totusi nu. te vreau dar totusi te indepartez cat mai mult posibil. incerc sa ma las de dependenta pe care mi'ai creat'o si totusi nu pot.
vad ca ma minti si totusi nu ma pot abtine. imi spui ca ma iubesti te cred si totusi nu am incredere in tine.
imi spui ca nu mai e altcineva si totusi aflu lucruri noi pe zi ce trece. ma suni si ma tii de vorba dar eu totusi nu aud ce spui. te simt langa mine
dar
esti prea departe ca sa te pot vedea.
incerc sa uit sa nu ma mai gandesc dar te vad pe mess si nu ma pot abtine sa'ti spun "buna". sunt dependenta. si nu cred ca exista
dezintoxicare pentru drogul
meu. nu vreau sa ma gandesc la tine si totusi ma trezesc dimineata cu imaginea ta in minte si cu speranta ca poate asta va fi ziua in care ne vom
revedea. ma iei de proasta dar nu mai conteaza. nu vreau sa te vad insa ma uit pe hi5'ul tau zilnic.
trebuie sa iei decizii si totusi le amani. uiti anumite lucruri pentru ca ti'e mai usor asa. incerc sa te uit insa esti mereu cu mine.
vreau sa ma lasi insa mai stai macar putin. incerc sa renunt dar nu pot! vreau sa renunt. imi doresc sa te urasc insa nu ma lasi! te vreau mereu cu
mine insa tu esti doar cu ele! dispari incet insa revii odata cu lumina zilei. lasa'ma sa traiesc si nu ma mai droga cu prezenta ta! dar totusi...te iubesc.....

Titlu

2008-09-22T22:22:00.000+03:00

Am intrat de curand pe blog si am ajuns la concluzia ca nu am mai scris de mult ceva concret. De fapt n'am scris niciodata ceva concret insa asta nu conteaza.
de fapt nu s'a mai intamplat nimic concret de ceva timp. [ati observat ca imi place sa abuzez de unele cuvinte? e un tic cred] oricum. a inceput scoala. alte fete, bobci
mai plicticosi ca niciodata. vorba celor de la bowling for soup : "high school never ends". adevaru asta e. orinde ne'am duce, in orice grup, anturaj, whatever, exista tot
timpul acel aer de barfa si de tipar specific liceului. eu vorbesc acum di auzite fiindca n'am terminat inca liceul:) inca putin. termin. libertate, astea, o sa fie ceva
voi fii tot timpu tipa aia din coltu barului cu sticla de stalinskaia in mana stanga si o tigara in mana dreapta. deja o dau in extreme. de fapt sigur voi fi tipa aia care se duce la
facultate dimineata si seara pana a doua zi in vreun club o arde chill, un concert ceva. fara stres. fara teme. fara profi enervanti si mame care sa urle ca nu ti'ai facut tema.
de fapt o sa existe alte stresuri. sresul de a trai pe cont propriu. imi aduc aminte ca odata, inainte de un concert, am intrebat'o pe maica'mea daca ma lasa sa ma duc
si uitandu'se la mine cu o fata total inexpresiva mi'a zis: faci ce vrei. vreau sa spun ca m'am blocat instant. nu stiam ce sa fac. sa ma duc? nu pentru ca o sa se supere.
sa nu ma duc? o sa regret... a fost destul de greu sa reusesc sa ma duc la concert fara sa o supar:P dar din fericire am reusit. am observat ca majoritatea adolescentilor din ziua de
azi fug de responsabilitati. eh...oricum, destul cu observatul pentru azi. va urma...:))

Despre dragoste si alte porcarii

2008-09-14T21:22:00.000+03:00

I want a love thats true, i want a love that i could sacrifice my life for, a love i can sell my soul out for, i want the kind of love i could die for...i want the kind of love that gets my heart broken at the end,but it must be worth it...
Sincer? Ce imi doresc eu acum? Imi doresc o persoana pe care sa o iubesc...o persoana care sa merite sa fie iubita. Cineva care sa ma iubeasca la randu’i... sa am o poveste d’aia idioata de dragoste care sa se sfarseasca cu un happy end...sau nu neaparat... dar sa fie, sa o traiesc...sa o simt ca exista. Vreau sa fie omniprezent in viata mea si eu in a lui...sa stie toata lumea de noi si sa fim pur si simplu fericiti... nu e prea mult. De fapt nu cred asta. Nu vreau sa’mi gasesc marea dragoste sau mai stiu eu ce tampenie de genu. Vreau pur si simplu.
Ideea e ca am vazut foarte multe persoane inselate, prostite, parasite, cu iubire neimpartasita, care au o relatie dar se cearta din cacaturi... cum poti avea pe cineva langa tine care te iubeste si pe care sa iubesti si sa te certi din cacaturi? E un lucru pe care n’o sa’l inteleg prea curand. Daca ai motive intemeiate, da, de acord. Dar daca nu? Ce rost are? Hai sa ne certam doar de dragul de a ne certa? Nu merge asa! Nu trebuie sa ajungi in stadiul ala sa iti dai seama cat de mult ai tinut la o persoana decat atunci cand nu mai e. E cel mai nashpa lucru posibil. Sfatu meu? Iubiti si lasati cacaturile deoparte. Uitati dracu de ziua de maine si traiti azi si aici! Nu e greu si recompensa e uimitor de mare...

baby, esti inapt!

2008-09-03T20:04:00.001+03:00

credeam ca ai inteles deja ca tot ce se intampla e firesc si ca nu se va sfarsi nicicand! te uiti la mine cu acea privire pe care o are un catelus cand stie ca a gresit si isi cere iertare insa nu stie cum... sau poate ca gresesc... poate ca tu vrei sa nu te iert. poate ca vrei sa te uit si sa te las cu ale tale. poate ca adevaru e de fapt o minciuna si prin el te'ai pierdut din nou, nestiind cum sa iesi. vino langa mine baby, nu'ti fie teama de nimic. ti'e teama de iubire? iubirea nu te omoara. ea te hraneste. nu ti'e teama de ea? atunci de ce? poate iti este de mine... sau poate de tine. nimeni in lumea asta nu te poate rani mai rau decat te ranesti tu insati. nimeni nu te poate minti mai mult decat te minti tu singur. oglinda in care te privesti ascunde diferitele laturi ale realitatii tale, inca prea banale pentru a putea fi descoperite.
dar vorbesc prostii, baby! vorbesc despre lucruri prea complexe, lucruri care nu pot fi intelese nici macar de mariile genii ale lumii. ai observat si tu ca exista intotdeauna un: de ce? sau un dar... exista intotdeauna conditii si intrebari. uneori exista raspunsuri pe care intrebarile nu le pot atinge.

eu vreau sa gasesc intrebarile la raspunsurile tale si sa nu imi fie teama ca voi fi ranita. vrea sa ma uit in oglinda si sa nu ma mai mint. sa fiu fericita... insa fericirea mea este la tine. crezi ca o poti returna intr'o zi? poate nu acum... poate mai incolo... insa nu spune niciodata pentru ca doare mai rau decat faptul ca stau fara ea.

inceputurile sunt intotdeauna usoare, baby... continuarile devin mai grele... despartirile sunt imposibile...

Fericirea

2008-08-09T22:11:00.002+03:00

“Fericirea este ceva care nu se atinge niciodata dar in cautarea ei merita sa alergi toata viata…” este un inceput de melodie de la Vama Veche. Sunt partial de acord… de fapt noi avem o doza zilnica de fericire… cafeaua de dimineata este o mica fericire, rasaritul, apusul, catelul ala dragutz al vecinului care vine si sare pe tine in drum spre scoala… asta inteleg eu prin FERICIRE. Un zambet sincer de la un prieten, o mangaiere din partea alor tai, o mica barfa cu un amic despre ce a mai facu Xulescu, o discutie cu iubitul tau inainte de culcare… asta e fericirea in viziunea mea… in viziunea multora de altfel..
Ai stat vreodata toata noaptea treaz vorbind cu persoana aia speciala numai ca sa prindeti rasaritul impreuna ? Nu conteaza ca stati la 20 de km distanta, sunteti legati de rasarit si de fericirea pe care o aduce cu el…
Sau puteti incerca si altceva… la 5 dimineata parcurile sunt goale, masinile se trezesc din amorteala de peste noapte… singurii oameni fericiti din jur sunteti doar voi doi stand pe banca aceea rosie band din termos cafea cu prea mult zahar…
..-. . .-. .. -.-. .. .-. . .- -- . .- ...- .-. . ..- ... .- ..-. .. . .. -. .--- ..- -- .- - .- - .. - .- ... .. .. -- .--. .- .-. - .. - .- -.-. ..- - .. -. . .-.-.- .-.-.- .-.-.-
codul morse… hehe, e un site care traduce dar nu vi-l spun :P google it :D

Dragostea

2008-08-09T21:14:00.002+03:00

-Mi-e dor de mare. Imi place la mare ca esti curat tot timpul. Marea te spala.
-Si esti sarat, nu? Te spala si te sareaza.
-Tu ai fost vreodata la mare?
-Nu, da' am visat ca am fost. Intr-o zi mi-a intrat nisip in ochi si am plans toata ziua.
-Si cand ai intrat in apa, ti-a trecut.
-Mda, si am visat o casuta de paie pe plaja, in care o sa stau si iarna, si vara.
-Si mai e cineva in ea?
-Suntem numai noi doi. A, si marea.
-Pai si nu intra apa in casuta cand e furtuna?
-Nu. Cand e furtuna intram noi in apa si ne plimbam prin valuri.

-Te sarut si tremur ca un amarat.
-Buza ta de sus ma ocroteste.
-Mana de pe sanul tau nu pot sa mi-o desprind.
-Sanul meu e fericit, priveste.

In ochii tai rade marea
In ochii tai e ninsoarea
In ochii tai este soare
In ochii tai este zarea

-Nu-i asa c-o sa m-ajuti sa evadez?
-Trupul meu este soseaua ta spre infinit.
-Nu-i asa c-o sa m-ajuti sa mai visez?
-Ochii mei te vor visa la nesfirsit.

In ochii tai sunt si eu
Cu gura si nasul de zmeu
In ochii tai este soapta
Unei nopti calde-ntr-a saptea

-Iarta-ma ca am uitat cum sa iubesc
-Nici uu n-am stiut asta vreodata
-Au facut din mine un soldat care saruta stramb
-In schimb ochii tai sunt fara pata

In ochii tai este vantul
Care ma poarta-n nestire
Catre un loc fara ganduri
Catre orasul iubire
Catre orasul iubire
Catre...

Vama Veche - Dragostea... ah la naiba, kt adevar, kta pasiune... ma abtin:))

Cacat se-ntampla!

2008-08-09T21:03:00.001+03:00

Mi se par atat de jalnici tipii care sunt combinati cu mai multe tipe deodata… bha frateee ! Ce e cu voi ? Chiar asa de prosti sunteti pe cat pareti ? Va credeti mari pimp’s ca sunteti cu mai multe tipe… stau si ma gandesc ce te faci tu, bha boule, daca doua dintre tipele cu care esti se intalnesc si afla de faza ?? Inafara de faptul ca va luati voi teapa mai mult… e naspa si pentru ele… k deh, suntem fete, punem botu la vrajeala, pnm… dar e mai nashpa pentru voi pentru ca poate in prostia voastra ati ajuns sa tineti la una din ele… bine bine, o pierzi pe una… asta e , se mai intampla… da sa le pierzi pe amandoua ?? Doamne Dumnezeule ! Pai da cu cine itit mai consumi tu mintulele de pe cosmote ? Sau cine te mai asculta pe tine atunci cand ti-e rau si ai nevoie de un sfat si ti-e tarsha sa i-l ceri prietenului tau cel mai bun, k deh, doar esti pimp si tre sa fii mare si tare, si observi ca « ubita » nu-ti raspunde la telefon ? Ha ? Nu mai zici nimic… sa inteleg ca am dreptate ? Eu tot timpul am dreptate draga… mai ales cand vine vorba de chestii de genul… oricum… teapa e de partea ta… si nu-ti trebuie un Sprite ca sa-ti spuna pe bune ;)

In unul din momentele mele "baietii sunt de tot rasul":P

Supradoze

2008-08-06T17:16:00.000+03:00

E 2:49...iar no sa dorm toata noaptea... de la un timp mi se intampla foarte des insa acum am un motiv in plus... doarme o prietena la mine. De fapt eu scriu si ea sta pe mess... interesant, nu crezi?
Maine... maine va fi o zi speciala... am antrenamente... maine voi vorbi cu tine... nu am aflat nici acum de ce trebuie sa vorbim insa am lasato asa... ce rost are acum sa ma mai contrazic?
Scrumiera zace in coltul mesei, gata sa cada, dar nu se sinchiseste nimeni de ea... o lasam sa zaca acolo, inconstienta, plina pana la refuz de vise fumate la un pahar de vorba.
“Ma plictisesti” imi spui... ma lasa rece... rectiile tale nu ma mai ranesc, nu ma mai doare.
“Du-te dreq” iti raspund ca de fiekre data cu sictirul acela specific mie cand ma doare in pwla.
Devine obositor... dar parca as mai sta... cartea pe jumatate citita imi face cu ochiul de pe noptiera insa drumul pana la intrerupator e prea lung pentru a fi strabatut intr-o singura noapte.
Subconstientul imi lucreaza cu frenezie... cauta noi metode de a te jigni si de a te face sa te simti asa cum ar trebui... vorbele nu te ranesc, insa faptele dor mai rau pentru tine.
Winamp... play... same old songs, same old me... din casti mi se urla cuvinte pe care nu sunt in stare sa le inteleg... iubire? Ce?!? Nu conteaza... devin experta in a lasa lucruri balta...
Ma lipsesc de tot si ma refugiez in rasaritul care va aparea curand... poate vom vorbi alta data despre nemurirea sufletului insa in seara asta sunt satula... Larevedere!

Indecizia, bat-o vina!

2008-07-27T23:41:00.001+03:00

Mi se par atat de jalnici tipii care sunt combinati cu mai multe tipe deodata… bha frateee ! Ce e cu voi ? Chiar asa de prosti sunteti pe cat pareti ? Va credeti mari pimp’s ca sunteti cu mai multe tipe… stau si ma gandesc ce te faci tu, bha boule, daca doua dintre tipele cu care esti se intalnesc si afla de faza ?? Inafara de faptul ca va luati voi teapa mai mult… e naspa si pentru ele… k deh, suntem fete, punem botu la vrajeala, pnm… dar e mai nashpa pentru voi pentru ca poate in prostia voastra ati ajuns sa tineti la una din ele… bine bine, o pierzi peu na… asta e , se mai intampla… da sa le pierzi pe amandoua ?? Doamne Dumnezeule ! Pai da cu cine itit mai consumi tu mintulele de pe cosmote ? Sau cine te mai asculta pe tine atunci cand ti-e rau si ai nevoie de un sfat si ti-e tarsha sa i-l ceri prietenului tau cel mai bun, k deh, doar esti pimp si tre sa fii mare si tare, si observi ca « ubita » nu-ti raspunde la telefon ? Ha ? Nu mai zici nimic… sa inteleg ca am dreptate ? Eu tot timpul am dreptate draga… mai ales cand vine vorba de chestii de genul… oricum… teapa e de partea ta… si nu-ti trebuie un Sprite ca sa-ti spuna pe bune ;)

Lupta bah tu asta!

2008-07-23T01:00:00.001+03:00

Undeva… in neantul asta nemarginit pe care unii dintre noi il numim “lumea reala”, exista ceva si cineva pentru toti… Nu-l gasesti, zici? A zis cineva k e usor? Niciodata nu e usor mai mami. Intrebarea e daca ai ce-ti trebuie sa stai si sa astepti sau daca ai mai mult tupeu, sa te duci tu si sa cauti… Ia zii, te tine ? da ? Bine atunci… esti tare… ce sa zic ? Ai un plus de la mine ! Pai daca ai ce-ti trebuie atunci de ce stai in fata oglinzii si astepti raspunsuri care oricum nu vor veni ? Lasa te rog frumos winampul cu melodiile alea foarte dragute pe care iti vine sa te dai cu capu de tastatura cand realizezi ca nu sunt adevarate si du-te si cauta-ti realitatea ! Lasa messu… a inceput sa fie demodat… nu-ti vei gasi perechea acolo… nici barurile nu sunt bune pentru ca inspira neliniste…cel putin mie… iesi in parc…cu cainele, maslina, purcelul, cea mai buna prietena, si agata ! Lasa-ti carticica cu replici de agatat acasa si fii inventiv.. fii tu.
Un prieten mi-a zis la un moment dat « intotdeuna trebuie sa te ridici si sa muncesti pentru ceea ce vrei ! ». Ii dau dreptate… cu toate ca majoritatea au renuntat la lupta… s-au dat batuti… « lasa mha ca nu e de tine » asta iti zic prietenii ? Inseamna ca nu sunt prieteni adevarati ! Niste prieteni adevarati iti spun : « lupta mha ! ia ceea ce-ti apartine ! »
Nu… cred ca am o problema… vorbesc de lupte si ambitii insa eu deja le-am pierdut pe toate… trebuie sa ma opresc aici fiindca daca voi continua ma vor da cei de la Blogger in judecata ca le-am folosit to spatiu alocat pentru hosting…Gata !

Gandiri neclare

2008-07-22T22:20:00.002+03:00

Noi suntem oameni, nu suntem animale... si daca nu suntem animale, atunci de ce majoritatea dintre noi se comporta ca unele?

Something special

2008-07-22T18:51:00.000+03:00

Eu sunt cel ce transforma sunetele in drum si merge cu masina pe ele…
Eu sunt cel ce informeaza lumea ca extraterestrii suntem noi pentru noi si tot ce vedem extraterestru defapt e amfibian si nu poate merge normal…..cu ei nu ne potrivim…
Din toate astea poti vedea cum se leaga drumurile formate de sunete si cum extraterestrii nu se pot fute cu amfibienii pentru ca nu se potrivesc…asa ca au ales sa se iubeasca si din pieptul lor iese o mare de culori de toate felurile…si poti face baie acolo dar iesi colorat …si nu te poti spala decat dupa ce iubesti pe cineva care te iubeste…dar daca tu iubesti si acel cineva nu te iubeste nu te poti spala…..
Si cu fumu e la fel pentru ca el nu are oase si poate deveni orice de la cerc pana la casa….si cel mai important e ca el poate iubi pe oricine chiar daca e amfibian sau extraterestru pentru ca se poate transforma in ce vrea el…
Dar mai sunt si cei care au fete de liliac…ei se iubesc intre ei pentru ca nu se recunosc care cu cine pentru ca toti au aceleasi fete dar se imbraca diferit…asta e singura lor deosebire….
Eu nu stiu ce sunt pentru ca oglinda din camera mea ma minte tot timpul dare eu iubesc…nu stiu ce iubesc pentru ca nu sunt in culori ca sa ma spal…dar iubesc…pentru ca ma doare in capul pieptului si asa stiu eu ca iubesc….cred ca ar trebui sa dau iubirea asta cuiva dar nu oricui…cuiva care sa ma iubeasca si cel mai important este sa vreau eu sa ma iubeasca..pentru ca daca eu nu vreau sa ma iubeasca o sa fiu monocolor si e naspa asa….

Asta e o chestie scrisa de un prieten foarte bun de-al meu. Mi-a placut foarte mult si m-am gandit sa-i fac reclama... ulterior cand va avea si el un blog, va fi stearsa si postata pe blogul sau iar aici va ramane doar un link...

Confuzie

2008-07-20T23:47:00.000+03:00

Cred ca am ajuns la concluzia ca eu de fapt nu vreau cu adevarat sa fiu cu cineva… ci vreau cu adevarat sa le arat celorlalti ca :” uite bah, am si io status cu te iubesc!”
Naah… de fapt acum incep sa aberez… adica mi s-ar parea total dragut sa am statusuri de genul cu toate ca imi procoaca repulsie cand vad la altii…
Sunt o fire nehotarata… azi vreu ceva… maine altceva… niciodata n-am vrut acelasi lucru mai mult de 1 zi 2…au existat, ce-i drept, si cazuri in care voiam ceva un timp indelungat pana vedeam ca nu are rost… si auch…aia durea… da ma rog, se mai intampla.
Si acum sunt intr-un proces de « vreau ceva si pana nu am, nu renunt ! »… e o chestie destul de ciudata pentru ca nu stiu niciodata cand apare sentimentu asta… e dubios… singura problema e ca lucrul pe care il vreu mi se ofera… si nu-mi place…eh, mi se ofera cu niste conditii dar nu se pun… imi place sa lupt pentru ceea ce vreau si acum ma vad intr-o totala incurcatura pentru ca mi se da ceva fara sa fac nimic… daca accept si imi iau teapa, e naspa…dak nu accept si aflu ca faza a fost pe bune, e si mai naspa… Si iata-ma din nou in una din multele mele stari de confuzie…

Nehotararea

2008-07-19T20:11:00.001+03:00

Stau de o jumatate de ora cu o pagina de Word deschisa si nu stiu despre ce sa scriu... sa povestesc ceva? Nu sunt in stare plus ca m-as simti aiurea. Sa inventez o poveste? N-am inspiratie... as scrie un intreg roman despre cum ar trebui sa arate o secunda perfecta in mintea unui schizofrenic... dar pur si simplu mi-e lene. Probabil va intrebati “daca tot ti-e asa lene, de ce te-ai mai apucat sa scrii asta?” raspunsul meu ar fi unul simplu: pentru ca pot! Starea asta a mea imi aduce aminte de o carte pe care am citit-o acum nu de mult. Se numea “Torturati-l pe artist” de Joey Goebel.. Ideea principala a cartii este ca atunci cand cineva sufera o pierdere, o nereusita, pateste ceva cat de mic, incepe sa vada lucrurile altfel sis a creeze lucruri mai valoroase decat ar fi creat cand era fericit. Intr-un fel sunt intru-totul de accord cu asta deoarece mie una nu mi s-a intamplat sa scriu ceva cat de cat placut atunci cand eram ferictita. Intr-o zi o prietena mi-a spus “incearca sa-ti transpui fericirea in ceea ce scrii”. Am incercat si asta insa nu mi-a iesit nimic. Insa atunci cand trec printr-o perioada dificila scriu lucruri care mie una imi plac, insa niciodata finalurile fericite nu sunt prezente. Poate ca, cu timpul, voi invata sa scriu din experientele fericite a vietii mele de adolescenta cu probleme :)

Poveste despre un sfarsit...

2008-07-01T00:27:00.001+03:00

Nu stiu de cat timp statea acolo, printre mormanele de foi pe care nu
reusea sa le umple cu lucrurile pe care le simtea cu adevarat. Umplea
foi de vorbe goale pe care mai apoi le mototolea si le arunca. Fumase
aproape trei pachete de tigari si tot nu reusea sa se concentreze.
Tigarile erau refugiul lui de fiecare data cand voia sa evadeze din
stresul creat de cei ce-l inconjoara...
Imi placea sa stau si sa-l privesc cu orele in timp ce el se lasa
ratacit in lumea lui cea plina de sperante sovaielnice pe care numai
atunci indraznea sa le evoce... "Invata-ma cum sa iubesc... Imi pare
rau, insa am uitat cum..." imi repeta intruna de parca numai gandul ca
ar putea iubi din nou il ingrozea. Ziua era mohorata iar minutele
infernal de lungi... asteptam in contintare cuminte sa se trezeasca
din acea stare care de multe ori dura ore intregi. Incepusem sa visez
din nou la cai verzi pe pereti...El se ridica de la masa si pasi spre mine cu pasi nesiguri. Imi dadu
ultima foaie din teancul pe care reusi sa-l stranga din juru-i si cu
un zambet fugar, abia perceptibil, pleca, lasandu-ma in varful patului
cu acea foaie in mana, care parca deveni greoaie... "Cred ca incep sa
innebunesc fiindca totul mi se arata cu o claritate neobisnuita si
noua... Nu pot sa-ti spun decat:te iubesc! Sper ca poate candva, ne
vom revedea..."

Intru-totul

2008-06-27T21:03:00.002+03:00

Mergea pe strada care odata ii fusese atat de familiara. Odata, nu de
mult, aceasta strada reprezenta drumul ei catre portia zilnica de
fericire... Acum insa a disparut acea fericire si o data cu ea toata
emotia cu care astept sfarsitul orelor de curs pentru a se reintoarce
la acel 'ceva' numai al ei. Retraia acele clipe in timp ce strabatea
agale strada, uitandu-se la acel bloc in care locuia EL. 'Poate ca e
mai bine asa...' isi spuse trist si parasi din nou drumul insa fara
strop de fericire...

I love this song...

2008-06-24T11:04:00.000+03:00

http://www.youtube.com/watch?v=x5VdYqd6CdA

Catch me if u can

2008-04-21T09:36:00.000+03:00

fugeam...nu stiam exact unde si de ce ...incepusera sa ma doara picioarele dar eu tot nu vroiam sa ma opresc...mi-era frica ca,daca ma voi opri,voi muri...tot timpul alerg spre ceva...niciodata nu mi-am permis sa ma opresc.nimic nu se opreste in loc pentru a-i admira frumusetea...nici macar timpul,viata,dimineata asta insorita si rece in care m-am trezit invaluita.
trebuie sa invat sa traiesc si sa ma bucur uneori si de stagnarile inevitabile care-mi apar in cale...sa nu mai astept nimic de la nimeni...crezi ca se poate?

feelings...

2008-04-13T20:42:00.000+03:00

bucurie...invidie...respect...remucari...ce's cu toate astea?sentimente?naaah...doar simple conceptii...chestiile astea nu le poti simti...sunt si atat.te surprind dimineata precum soarele care te amageste cu ziua calduroasa ce va urma...si pana la urma observi ca de fapt afara nu e soare si caldura...ci ploua cu galeata,o ploaie nerusinata care-ti strica tot cheful de "dimineata ca la carte" si pur si simplu ne cufundam in canapeaua noastra comoda si navem chef nici sa deschidem televizoru,cu toate ca tot ce trebuie sa facem e sa apasam pe un buton...
recunosc ca ma regasesc mai nou din ce in ce mai des in pielea unor personaje din romanele mamei prafuite si incep sa fiu si omul care nare curaj sa apese nenorocitul de buton ca sa se cufunde in lumea colorata a mass mediei...oare innebunesc?nu...asa sunt eu...

realitate...

2008-04-12T19:03:00.000+03:00

trebuie sa ma las de fumat...dar de ce?de fapt de ce nu?tot timpul ne propunem sa facem cate ceva dar niciodata nu reusim sa facem cu adevarat ce ne dorim...vrem sa fugim...sa zburam spre lumi noi si necunoscute...sa ne refugiem in noi insisi.sa uitam de tot si toate...nu putem...tot timpu tre sa fie acel "ceva" care ne ancoreaza viata la realitate...la realitatea nu tocmai roz pe care o vedem deseori cand,uitati de timp,stam si ne uitam pe geam...asa...aiurea...
va exista vreodata acel om care sa se rupa de realitate si sa traiasca in lumea lui?tare as vrea sa il cunosc...

random

2008-04-06T20:15:00.000+03:00

m-am saturat de acea asa zisa formalitate dintre oameni...poate ca de aceea nu-mi place sa cunosc oameni noi...pentru ca tot timpul trebuie sa vorbesti despre mici nimicuri la inceput...cu unii dintre ei vorbesti mici nimicuri pana la sfarsit....asta e foarte obositor...intotdeauna mi-a placut sa vorbesc cu oamenii,sa-i cunosc,sa-i las sa ma cunoasca,sa avem alte subiecte d discutat inafara de "ce frumos e azi afara".
mi se intampla des sa vorbesc cu oameni si sa raman fara subiecte...ca si cum inspiratia mi se pierde pe nicaieri...de fapt pe nicaieri se pierd tot felul de lucruri:vise,sperante,dorinte.trebuie doar sa-mi dau seama cum sa ajung la ele si sa mi le reinsusesc.
tot timpul ne lipsesc lucruri...dar uneori nu ne dam seama ca ele sunt chiar langa noi...