Calmele pauze dintre tigara asta si urmatoarea sunt intrerupte doar de sunetul discret care se aude din boxele aruncate aiurea pe masa.
Zambesc. Mi’am adus aminte de concertul de aseara. Melodia era una pe care nu te astepti de obicei sa se indragosteasca cineva. Versurile nu mi le aduc aminte desi stiu melodia foarte bine. Tu stateai acolo holbandu’te la scena, iar eu stateam in capatul celalalt, holbandu’ma la tine. Melodia suna foarte trist dar totusi agresiv. Te ducea mult cu gandul la o despartire. Ai simtit ca ma uit insistent si te’ai uitat spre mine. Am plecat capul si m’am facut ca nu te recunosc. De fapt nici nu stiu cine esti. Te vad mereu la concerte dar nu iti stiu numele. Esti fix in acelasi loc fata de scena de fiecare data ceea ce ma duce cu gandul ca poate e vreun punct de reper din care te’as putea recunoaste mai bine.
Liniste. Toata lumea pleaca. Inca o seara pierduta. Inca o seara plina de muzica. Inca o seara care va devenii nedormita.
Nu ma astept la mari lucruri de la viata. Nu vreau nimic in special de la nimeni. As fii foarte fericita daca as reusii sa traiesc in aceeasi stare anosta in fiecare zi, fara sa ma supere sau sa ma bage in seama cineva. M’as trezi zilnic, mi’as bea cafeaua, m’as duce la munca intr’un birou tipic new-yorkez, m’as intoarce acasa si as repeta asta la nesfarsit. Pana cand nu as mai fii in stare sa ma ridic din pat dimineata sau as fii concediata sau as iesii la pensie. Nu imi place sa ies din banalul in care m’am complacut. Nu imi place sa ma amestec in problemele altora si nici in problemele mele nu as vrea sa se amestece cineva. As prefera sa ies la o cafea cu mine si cu ziarul meu decat cu 3 prietene galagioase care sa rada mult. As prefera sa traiesc intens fiecare concert singura decat sa am cativa pe care ii cunosc langa mine. M’as duce in fiecare seara singura acasa, as pierde minute in fata vreunei fantani, sau pe o banca, as citii o carte in fiecare seara. As face multe lucruri.
Unde incerc sa ma indrept nu prea stiu sigur. In mod cert aceasta nu este povestea mea. Am prieteni, dar nu multi. Imi place sa socializez si sa interactionez cu oamenii. Nu imi place sa creada cineva despre mine ca sunt proasta sau prost informata despre ceva. Imi place sa ma chinui si sa imi admir singura rezultatele. Nu as muncii in viata mea in vreun birou tipic new-yorkez, as prefera sa colind tara facand chestionare usa in usa. Iar la concerte nu merg aproape deloc, daramite sa vad vreun tip frecventand aceleasi concerte ca si mine. Un lucru insa este adevarat. Imi place sa citesc, mult. Orice, de la ziare, reviste, bloguri, la carti si romane imense. Si recitind acest post imi dau seama ca de fapt nu am nimic de spus cu el. Este doar un exercitiu pentru mine. Maine va fii mai bine, mai interesant. Promit.
