Pentru tine

Imi caut povestea de dragoste perfecta in filme gasite pe imdb. Incerc sa vad cum ar fi fost daca. Imi imaginez mii de scenarii in care eu as fi in locul vreunei actrite dintr’un film iar tu ai fi ala care alearga dupa mine in timp ce aproape ma casatoresc cu persoana gresita. Eu as fi cea indragostita de altcineva, iar tu ai fi cel care mi’ar declara iubirea cantandu’mi la chitara o melodie jalnica. Eu as fi cea care nu te’a uitat iar tu ai fi cel care s’a facut uitat iar peste ani ne vom reintalni si aprinde focul pasiunii ce odata a fost intre noi. Insa nu vad ceea ce e atat de evident.
Nu trebuie sa fiu actrita principala intr’un film. Nu trebuie sa fiu altcineva. Nu trebuie sa fim nimic mai mult decat ce suntem. Fiindca ce suntem e mai mult decat de’ajuns.
Imi doresc sa am o viata ca in filme. Insa nu vad ca viata mea formeaza mai multe filme de dragoste decat exista deja. Mi’am gasit printul in armura stralucitoare [pe care si’a uitat’o acasa] intr’o gara, intr’o sambata. Nu ne cunosteam si, din sutele de alte persoane care s’ar fi putut intalni in acea zi, in acea gara, la acea ora, ne’am intalnit noi. De ce? Pentru a ne uni vietile. Pentru a ne regasi jumatatile pierdute intr’o viata anterioara. Suntem rupti din ‘’Going the distance’’, ‘’The Notebook’’, ‘’Amelie’’ si ‘’Jeux d’enfant’’ toate la un loc. Nu trebuie sa ne pierdem ca ei pentru a ne regasi. Nu trebuie sa treaca ani pentru a realiza. A trebuit doar o zi. Doar un apartament gol. Doar o muzica in surdina si doar mult… somn. Si am plecat in calatoria vietii noastre.
Au fost vremuri grele. Au fost multe lacrimi si multe ‘’mi’e dor de tine’’ dar iata’ne aici, impreuna. Chiar daca serile in care te ascultam dormind la telefon s’au dus, chiar daca tururile noastre in jurul lumii s’au facut deja, chiar daca casa noastra construita intr’o seara e gata in mintea noastra. Chiar daca primul te iubesc a fost deja spus in mijlocul unei propozitii fara sens. Chiar daca toate astea, ai venit la mine. Ai lasat totul si te’ai mutat in alt oras, in alta lume. Ai vazut lumea prin ochii mei si ai devenit cel de care nu mi’e frica sa il privesc in ochi. Ne’am distrat, am ras, am plans, ne’am certat. Am facut tot ce ne’a trecut prin cap si tot ce nu ne’a trecut prin cap. Am petrecut zile in pat iar alte zile despartiti. Am invatat sa traim impreuna si sa ne iubim si mai mult. Ne’am invatat si inca o facem. Am facut sacrificii insa am castigat lucruri noi. Mi’ai dat speranta, imi dai iubire. Ma faci sa visez chiar daca eu nu o vad mereu. Si acum cat stai intins langa mine si dormi, eu visez cum vom patina maine impreuna. Esti tot ce mi’am putut dori vreodata. Chiar daca ma enervezi uneori iar alteori ma faci sa plang, esti al meu si sunt a ta si una peste alta e mai mult decat frumos. E minunat. E cuvantul ala pe care nu l’am mai folosit de mult. E epic!

Cu ocazia zilei tale de nastere, te iubesc puiul meu. Si voi fi langa tine si la bine, si la rau. Si cu bacsisuri si cu tigari cumparate pe datorie si cu chirie, si cu tot. si cu trandafiri rosii, si cu nimic altceva decat tine. Te iubesc mult!

P.S. I love you - I Love you till the end

Deep Blue Something - Breakfast At Tiffany's

Katrina & The Waves - Walking On Sunshine

Andrew Belle - In My Veins (Single)

Despre probleme si alte porcarii

Stateam cu o prietena mai devreme si citeam problemele unui pusti de pe net. Si la un moment dat zice omu ca i s’a rupt inima si ca nu mai stie ce sa faca. Pai frate, cum cacat vine treaba asta? De ce toata lumea vede un sfarsit in chestia asta? Te desparti de cineva, ok inteleg ca e greu, dar treci mai departe, fie ca vrei sau nu. Timpul chiar le vindeca pe toate si chestiile pe care vrei sa le uiti si pe cele de care te tii cu dintii atat sa ti le amintesti. Am trecut prin faze de genu si de fiecare data am zis ca frate, gata cu iubirea, gata cu dragostea, gata cu toate cacaturile astea. Not!! Bine poate ca timp de o luna am crezut si eu in cacatu asta dar imediat dupa eram la the next big thing cunoscand tipi si simtindu’ma bine pana am dat peste alt „catelus pierdut” pe care a trebuit sa il ajut.
E normal sa crezi ca o data ce ai pierdut lucrul ala pentru care ti’ai dedicat o mare parte din timp, viata ta o sa fie de cacat. Dar hei! De ce credeti ca s’a inventat ciocolata? Sau cluburile? Sau prietenii in primul rand.
Voiam de fapt sa zic altceva. Mi se pare de cacat sa stai sa intrebi niste total strangers pe net despre cum ar trebuii sa iti rezolvi problemele tu. Ai prieteni coae pentru asta. Ai parinti daca esti printre norocosii care pot vorbii cu ei despre cacaturi d’astea. Ai colegu de banca care nu te lasa la greu. De ce trebuie sa go public cu toate cacaturile care ti se intampla tie? Ce esti, vreo Angelina Jolie si Brad Pitt care au mai adoptat un copil si intreaba online ce nume sa ii puna?
Grow up kids. Inteleg ca la o varsta te simti ca si cum nu poti avea incredere in nimeni, ca nimeni nu te intelege si ca alte faze de genu. Dar atunci ce te face sa crezi ca strangeru ala de pe net te poate ajuta daca nici macar tu nu o poti face?
Exista intradevar momente in care te simti atat de singur incat stai intr’o camera plina de oameni si nu realizezi asta. Dar daca nu ar fi trebuit sa ne simtim singuri, ne’am fi nascut toti siamezi.
Si pentru prima data, postu meu are si o morala: nu ii lasa pe altii sa iti rezolve problemele si nu iti lasa problemele sa te rezolve pe tine.

Suntem, prezent

" 28 februarie, la metrou, la gara, ne iubim!"
Am mai stat ceva in gara dupa ce a plecat trenul. Oamenii treceau pe langa mine, ducandu'se la treburile lor, iar eu stateam intepenita pe peron uitandu'ma dupa trenul ala rosu care mi te'a luat iar de langa mine. Din fericire, e acelasi tren rosu care te aduce inapoi, asa ca nu o sa'i port prea mult pica.
In timp ce'mi taram pasii spre metrou imi zburau in cap o gramada de imagini iar peste mine se instala deja cunoscuta stare de uimire.
Cateodata cand stau dimineata si beau cafea, imi tin ochii stransi asteptand sa ma trezesc, sa ma asigur ca nu e un vis. Si deschid ochii si totul e la fel.
Si nu cred ca e nevoie sa transpunem in cuvinte ce simtim pentru ca oricum nimeni nu ar putea reusi sa inteleaga. Iar majoritatea este sceptica. Dar noi radem si asteptam sa treaca timpul mai repede sa le demonstram cat s'au inselat.

M'ai vazut si ai zambit si ai stiut cat de frumoas va fi.
Te'am vazut si am simtit iubire.

Noi ne completam.
Si m'am blocat. Nu stiu cum sa scriu cum suntem sau cum simtim. Stiu ca e de o simplitate complexa. Stiu ca ma trezesc zambind dimineata cu tine. Stiu ca adorm fericita seara cu tine.
Stiu ca nu mi'e frica. Stiu ca viitorul ne zambeste. Stiu ca a venit timpul sa imi las trecutul si problemele in urma, si doar sa traiesc aici, acum, cu tine.
Si da, uneori ne certam si ne ciondanim, dar intotdeauna zambim si ne calmam. Si da, asteptam mereu ceva sa se intample, dar mai e atat de putin.
Pot sa imi inchid ochii si sa vad limpede viitorul. Pot sa te vad zambind si atunci, te pot vedea imbatranind si fiind fericit. Si nu mi'e frica. Nu ne e frica.
Am renuntat sa mai fim egoisti.
O viata singura este o viata egoista. Noi suntem amandoi, deci impartim totul.

Noi doar inchidem ochii si facem inconjurul lumii intr'o seara, despartiti fiind de 300 de km. Ne construim visele la telefon, si le implinim cand ne vedem.

Mi'e frica sa scriu pentru a nu rani ceea ce traim prin cuvinte. Noua nu ne sunt de folos cuvintele. Noi doar traim cu fiecare celula la o intensitate maxima. Lasam realitatea sa ne izbeasca si o imbratisam in timp ce ne bucuram de fiecare gura de aer pe care o luam in prezenta celuilalt. Noi ne putem regasi in miile de cantece scrise despre noi in timp ce compunem versuri pentru cantecul nostru.

Noi doar ne iubim.

Ce gandeste ea

Iubirea este... hmmmm... nimeni nu stie ce este... dar cu totii cunoastem sentimentul... cel putin o data in viata simtim ca iubim... iar atunci suntem in nori... dar de cele mai multe ori ajungem pe pamant inapoi... dar avem senzatia ca mult mai bine ar fii sub pamant... asta e iubirea... incepe cu niste "fluturi" in stomac... dupa iti cresc aripi... ajungi sa zbori in inaltul cerului cu persoana pe care o iubesti... dar vine furtuna ( gelozie, posesivitate, minciuni, infidelitate) si parca deodata te ratacesti... ii scapi mana... si nu'l mai regasesti... si atunci aripile se usuca, cad si odata cu ele cadem si noi... si ajungem sa vedem din nou cruda realitate.
Am trait cu totii o iubire imposibila, o iubire ilegala si naiva, in care iti spuneai mereu ca se va intoarce, ca se va schimba. Am crezut cu totii intr’o relatie care parea ca va dura pentru intotdeauna, si am platit scump pretul naivitatii pentru ca "intotdeauna" pare sa nu existe. :- < Am incheiat multe relatii fara sa privim inainte, fara sa privim inapoi, fara sa privim....:(:( Pentru ca ochii nostrii erau prea plini de lacrimi pentru a mai putea privi.. Raman lacrimi grele si sarate, raman nopti nedormite si clipe nedorite, raman intrebari fara raspuns, buze nesarutate indeajuns, ramane gandul ca poate intr-o zi... se va schimba ceva...:- < De multe ori.. Lumea nu era a noastra, lumea nici nu exista, noi eram lumea… Cand eram alaturi de Persoana iubita..:(.. Totul parea un Joc.. Dupa aceea..
Traiam cu amintirea iubitului , cu vorbele pe care ni le rostea candva, cu promisiunile pe care ni le facuse candva... Dar… Se spune ca Dumnezeu le da oamenilor exact cat pot duce si ca sunt incercari pe care le primim tocmai pentru ca le putem duce...De aceea... Niciodata sa nu incetam sa CREDEM IN IUBIRE..:(... De crezi ca iubirea- i un joc, de crezi că iubirea nu doare, n’a fost iubire, a fost un joc, n’ai iubit, iubirea doare .... dar nu uita.. ca intotdeauna... cineva este acolo pentru tine... si oricat de mult am suferii... e si maine o zi...
Live For Everything,Die For Nothing!!! do you wanna come with me?? destination is unknown... dreamin... uneori... gandirea profunda iti astupa caile drumurile catre o rezolvare pe care numai sufletu tau o poate realiza ai incredere in tine si niciodata nu te sfii sa pasesti in necunoscut scopu tau in lumea asta este de a DESCOPERII! Vreau doar sa va spun ca in spatele acestei aparente ma aflu eu..."eu" cea pe care putini/putine avetzi ocazia sa o cunoasteti cine ma cunoaste stie ce fel de om sunt mda bine... sa zicem... cum... sau unde... ma cunoaste… mai are omu si momente mai grele sau bune… depinde si de starea in care se afla respectivu/respectiva in momentul in care o sa il cunosti... nu tre sa tragi concluzii pripite inainte de a cunoaste un om in totalitate;) Asta pana mea daca ai rabdare si sti care iti sunt pasii pe care trebuie sa ii urmezi :) Nu poti judeca o carte dupa coperta!! Because aparentele inseala;) Nu trebuie sa iti faci o impresie sau o parere din prima... stai chill:-p calm calm:-p fara graba caci graba strica treaba:):*:*:*:* Peace. Poate draguta... poate nesuferita, poate urata... poate frumoasa, poate glumeatza... poate serioasa, poate aiurita... POATE... EU … ce unii au si nu stiu sa pretuiasca, altii cauta si ar da orice sa aiba......! Ai sperat, ai visat, ai pierdut. Ce conteaza? Mai poti pierde, mai poti visa, mai poti invinge! Asta conteaza! ;);)



Ea este Alexandra. Si asta e ceea ce gandeste ea. I couldnt have said it better myself:) [id'ul ei este: alex_shukra :)]

Ei

ei se iubeau in universul lor intortocheat, presarat cu visele ei si cu termenii lui complicati. ei visau cat pentru toti oamenii. ei se vedeau zilnic si se uitau la desene animate ca doi copii tampiti. ei isi beau cafeaua dimineata la telefon si isi savurau tigarea seara in fata calculatorului. ei se uitau la filme vorbind pe mess. ea il trezea dimineata cu mainile ei reci. el ii lua flori si se certau in statie. ei se duceau la mare pe pagina de blog. ei cadeau si ramaneau pe jos in statii de metrou. el ii cumpara mancare iar ea ii cumpara bere. ei beau cola si fumau lucky. ei cantau, erau fericiti. ei inventau animale ascunse dupa perdele pentru a se veghea in timp ce dorm. ea ii dadu o scoica iar el o inimioara. ei se jucau in parc. ei pierdeau vremea prin parcuri ori la metrou. ea pleca iar el mereu alerga in urma ei si o lua in brate. el o astepta la metrou dar intarzia. iar el o ducea acasa si se plangea de drumul prea scurt. pentru ei orele erau prea scurte. ei visau, si visau si tot visau... ei se sunau. vorbeau noptile, dadeau pe fast forward zilele. ei cresteau odata cu anii. ei erau doi necunoscuti intr'un oras mare plin cu foi aruncate in multimi pe care numai ei le puteau vedea ori citi. ei lasau muzica sa vorbeasca cateodata. isi spuneau sentimentele prin filmulete pe youtube. ei s'au ratacit prin lume... ei s'au pierdut unul de celalalt... si nu s'au mai gasit.
ei au fost. ei nu vor mai fi. dar au fost ei, lumea pentru unul pentru celalalt, doar doi prosti indragostiti pentru restul.

Necunoscuta din bar

- Vii des pe aici?
- Cam de 2-3 ori pe saptamana.
- Ciudat, nu te'am mai vazut pana acum.
'Ciudat pe dracu, nici eu nu m'as fi vazut in intunericul asta.'
Eram, ca de obicei la o ora ca aia, in clubul meu. Imi beam bautura si priveam in jur. Mi'am facut un obicei din a bea singura in clubul asta. Nu de alta dar oricum toti sunt ocupati cu alte lucruri, nu au timp sa ma observe. Asa ca ii observ eu pe ei. De fiecare data sunt alte fete. De fiecare data alte probleme ascunse sub masti de indiferenta.
In seara asta am pus ochii pe un cuplu. Ea scunda si supla, el inalt si cu pantalonii in vine. Dupa haine, ea parea a fi punkista. El era un tnb'ist convins cu pantalonii lui largi, hanoracul lalai si sapca simpla, neagra.
Isi savurau vinul fiert cu ochii lipiti de televizorul agatat in fata lor. Din cand in cand mai schimbau o vorba, doua.
- Ti'am zis sa mergem...
- Da stiu, imi pare rau.
Nu prindeam decat franturi din ce vorbeau din cauza zarvei de acolo.
Ii priveam cat de tristi sunt. Fericiti impreuna, tristi daca ii separai 2 secunde. Tristetea aceea contrasta puternic cu zambetele aiurea de pe fetele lor.
Dar eu ce sa mai zic? Eu cum sa ma descriu? Stau singura intr'un bar la 2 dimineata si beau bere. Tristetea mea cine o observa? Nimeni. Suntem singuri dragilor in definitiv si la urma urmei. Tot ce putem face e sa ne abandonam persoanei de langa noi si sa traim prin ea pentru a ne uita tristetea.
Voi reveni, asa cum mi'am facut prostul asta obicei, si data viitoare, cu aceeasi bere ieftina in fata, in acelasi club intunecos, observand tristetea din jurul meu. Asa ca sa nu va fie teama, daca voi credeti ca tristetea nu va e observata. Eu sunt aici, eu o voi observa.