culoare, va rog!

simt cum viata mi se strecoara printre degete. incerc sa strang pumnul insa ea se incapataneaza si se prelinge usor lasand dare de sange care mai tarziu imi vor murdari covorul. nu mai am puterea necesara varstei mele. se spune ca atunci cand esti tanar suporti mai usor totul, ca nu ai probleme. insa numai noi stim cate probleme avem si cat de des ne confruntam cu ele. cat ne luptam incercand sa le rezolvam si cate sacrificam pentru scopul nostru. incep incet sa scriu o scrisoare insa inteleg ca nu are rost. nu o voi trimite niciodata. nu o vei vedea. nu vei stii nicicand ce ma apasa. nu vei vrea sa vezi cat ma doare si cat de gol e locul pe care il lasi de fiecare data cand faci sau zici ceva nepotrivit. poate ca exagerez. ca dramatizez totul pana la refuz. insa asa vad eu totul acum. e cam incetosat insa la un moment dat se va limpezi si ceata si voi vedea clar si limpede ce anume merge prost. care este motivul acestei continue intunecimi din inima mea. sper si voi incerca sa fac in asa fel incat sa nu fii tu cauza pentru care zilele mele au inceput sa nu mai aiba culoare. astept sa vina dumnezeul ala atotputernic si sa imi zica ca am uitat sa imi iau creioanele colorate de la magazin. ca fara ele voi vedea totul alb si negru. nu. nu are dreptate. eu sunt cainele care a vazut curcubeul, nu'i asa? sau asa credeam ca e. l'am mai vazut o data mai de mult. splendoarea lui m'a fascinat inca de atunci. acum insa l'am regasit si nu vreau sa'l aflu pierdut din nou.tin cu dintii si cu ce mi'a mai ramas din suflet de acea pata de culoare din viata mea. vreau sa stai langa mine ca in prima zi si sa'mi picuri din culoarea ta pe pleoape. cersesc lumina si culoarea ta. tu esti pentru mine. te'am dezghetat si ti'am redat forma. vreau sa incerci sa ma ajuti pe mine sa ma regasesc. te iubesc, prea putin spus, prea mult de descris, insa niciodata indeajuns ca sa exprime ce insemni si ce vei insemna intotdeauna pentru mine...

Strainul

Ce cauti tu, strainule in jumatatea mea de pat? Ce cauti in asternutul meu cel alb? De ce esti invelit cu patura care imi tine trupul cald in toiul iernii? De ce imparti perna mea rosie cu mine? Si mai ales ce cauti tu in inima mea?
Trebuie sa marturisesc ca te’ai strecurat ca un hot aici, in patul meu unde imi duc veacul, unde rad plangand cu gandurile mele neclare amestecate in fum. Ca o pisica meticulous te’ai strecurat intre cutele inimii mele si ai de gand sa ramai acolo hranindu’mi imensa nevoie de iubire.
Imi inchizi ochii inainte sa adorm si ma invelesti cand imi e frig. Ma linistesti cand plang in somn si ma mangai pentru a ma trezi.
Imi pui cafea in cana rosie, nu prea dulce dar nici amara. Si te uiti la mine cum sorb agale fumand inca o tigare si imi spui din nou sa le raresc, iar eu ma fac ca nu te’aud si taci privind cuminte’n jos si’astepti sa termin acel ness.
Ma iei de mana, ma ridici, imi iei parul din ochi, ma mangai si ma saruti usor spunandu’mi ca va fii bine.
Esti un strain cam necioplit, tu nu te’ai prezentat, insa inima mea stie adevaratul despre tine.
Esti strainul de pe scaunul din fata mea din metrou care imi zambeste timid, esti tipul de la coltul strazii care tot timpul asteapta cate un individ. Esti colegul meu de banca, esti al meu iubit. Esti tot ce mi’am dorit in viata. Esti pur si simplu infinit strainule.
Multe se pot spune despre tine dar e prea putin timp si nu indeajunsa rabdare. Pot spune ca eu te’am iubit si ca acum te iubesc inca o data. Voi spune incet ca te’am mintit ca eu te voi parasi, vei clipi si rade numai pentru a nu ma plictisi.
Vei fii surasul meu din fiecare dimineata tarzie lenevita in acelasi pat mototolit. Gura mea de aer atunci cand geamurile se inchid. Bataia inimii mele atunci cand ea va tacea pe veci. Ai fost si vei ramane pentru mine cel mai cunoscut strain. [Te iubesc!]

Despre tine...

si da, am cunoscut un tip... ehh. hai. il cunosc de ceva timp. si da. sunt cu el de ceva timp. nu e kiar genul de tip de kre o fata cu capul pe umeri sa se poata indragosti in halul in kre am faqto eu insa are partile lui bune kre contrasteaza puternic cu cele rele. da, e adevarat k ma mai minte, desi imi dau impresia k imi dau seama knd face asta ce pot spune? il iubesc. de ce? pentru ca pot. pentru ca in sfarsit am regasit acel ceva ce mie imi lipsea. un suflet cald da. sufletul meu era destul de inghetat in urma trecutului nu kiar placut pe care am fost obligata sa mi'l asum. insa acum pot spune ca sunt fericita. e unul din putinele motive pentru care ma trezesc dimineatza zambind si pentru care seara inainte sa adorm ma simt implinita. il visez uneori. nimic grav, nimic netratabil.are un mic defect insa. nu stie cum sa imi arate k ma iubeste. incerc, cu ignoranta mea oarba de fata care crede k le stie p toate, sa il ajut sa invete, intr'un fel sau altul. insa nu prea reusesc. observ de ceva timp anumite skimbari asupra carora nu ma pot hotara dak sunt in bine sau in rau insa greseala mea e deja facuta. de fapt nu e o greseala. poate multi care nu il cunosc ar spune k e cea mai mare greseala. insa am ajuns sa'l cunosc. nu mult. nu putin. moderat. si imi place ce gasesc. e genul de tip cu care, daca ar retusa doar putin comportamentul sau rebel, as putea fii foarte mult timp.am scris mult. insa nimic concret. imi place sa ma pierd in okii lui kiar si atunci cand nu ma priveste. imi place sa'i fur saruturi si ii voi fura in continuare pana cand va trebui sa ma bata sa ma opresc mi'a placut sa ma trezesc dimineata in bratele lui. si imi place sa il vad kt de des se poate. nu imi place insa k se comporta ca si cum nu'i pasa. sau poate kiar nu'i pasa. asta este. se mai intampla. mie mai des ca altora. insa mi se intampla, si imi pare bine. pentru ca il iubesc

Naluciri Sterpe

Gandurile mele ma definesc. Sunt incurcate si stranii iar uneori nu imi pot da seama daca sunt ale mele sau ale celor din jurul meu, adaptate situatiei in care ma aflu cateodata.
Nimeni nu poate parcurge drumul intortocheat si anevoios al gandirii mele, asa cum nimeni nu se poate uita in oglinda si vedea pe altcineva. Nu pot exista eu fara ganduri sau gandurile fara mine. Cateodata ma i'a groaza cand realizez cate ganduri si idei salasluiesc in intunecimea mintii unui om. Niciodata nu judeca un om dupa cum gandeste. Asta cred eu. Pentru ca uneori gandurile pot fi inselatoare. Pot fi concepute la suparare, sau la bucurie prea mare. Judeca un om dupa cum se comporta. Eu asta fac. Sau cel putin gandesc ca fac asa.
Acum ma gandesc. Gandesc ceea ce scriu cu toate ca am mintea goala. Incerc sa conturez o idee pe care o pierd printre randuri si nu o mai pot gasi. Eu vreau sa fac ceva anume, sa invat sa nu ma complac in situatia ta, sau a oricui. Sa fiu stapana pe propria'mi situatie chiar daca ea nici nu exista inca. Vrea sa creez o situatie favorabila mie, sa imi convina in halu in care nu voi mai avea ce sa comentez.
Dar perfectul nu exista. Exista idealurile oamenilor. Idealul tau, al meu, al parintiilor nostrii care vor copii silitori si cuminti, al prieteniilor ce ne inconjoara, al orasului in sine.
Cosmarul nostru e sa nu avem pe nimeni. Ne temem de aceasta si incercam tot felul de noi ipostaze in care sa ne inconjuram de oameni, de prieteni, de lucruri dragi. De fapt cosmarul nu este lipsa prietenilor, sau mai stiu eu ce alta idee preconceputa de vreun filosof prea ingamfat, ci ideea singuratatii.
Uneori nu conteaza cate persoane ai in jurul tau, nu conteaza cat de bine va intelegeti sau cat de bine va simtiti in compania voastra, daca nu se reuseste idealul de a umple golul acela apasator….

Dar…

ascultand o melodie in care se lamenteaza un cantaret jalnic despre ploaie sau ceva de genul, ma apuc sa scriu aceste randuri inviorata si impulsionata de intamplarile aduse de ultimile zile. pe zi ce trece simt cum ceva din mine se rupe, se ofileste si cade. si nu, nu creste alta. ramane un gol, pe care nimeni nu il va mai putea vreodata umple, oricat s'ar stradui si oricata iubire mi'ar indesa pe gat, ca unui bolnav care nu mai vrea sa'si i'a morfina. insa tind sa ma repet si sa ma contrazic singura pentru ca tu esti durerea mea, demonul ce ma bantuie de ceva timp, iar in acelasi timp imi esti si morfina, sufletul cald de langa sufletul meu... ultimul tren spre casa l'am pierdut de mult. nu are sens sa il astept pe cel de ora 5. vreau sa raman pe peron facand ce am facut toata viata si ce voi face si de acum incolo: sa astept. sa astept o zi in care totul va fi bine, va fi soare si cald, iar golul nu va mai fii sau va fii prea mic pentru a mai fi observat. astept sa vii si sa'mi arati ca gresesc neavand incredere in tine, astept sa'mi spui ca totul va fi pana la urma, bine. ca nu am dreptate cand iti spun ca nu iti pasa si ca nu ma mai vrei. dar stiu ca ma vrei. nu stiu daca iti pasa. dar stiu ca instinctul tau primar iti spune ca e bine aici langa mine si ca nu trebuie sa pleci. oare cat timp iti va mai dicta acel instinct aproape muribund acum, viata? ma vei parasi lasandu'ma cu demonii mei deocamdata alungati in intuneric? dar eu voi fi departe atunci. si nu voi mai avea timp de tine, nu voi mai avea timp sa'mi pese, fara motiv ma voi indragosti de primul apus de soare ce mi se va ivi in fata inca uda de lacrimi si te voi uita, insa vei incerca sa te intorci si imi vei spune ca nimic nu e unde ar trebui sa fie. imi vei spune ca locul meu e langa tine, iar eu te voi intreba de ce? iar imi vei raspunde ca nu stii. te vei uita la mine cu ochii tai verzi plini de pacate si imi vei sopti aproape surd ca nu trebuie sa ai motive sa te indragostesti si sa visezi. voi promite ca nu ma voi mai indragosti vreodata de un trup care sa nu stie sa'mi daruiasca lumina zilnica necesara pentru a'mi duce la bun sfarsit metamorfoza. inimile frante nu sunt de mine sau de tine. nu ne sta bine cu un gol in piept. nici mie, nici tie, cu toate ca atunci cand ma uit la tine, ma vad pe mine. vom trai in ziua de maine si vom uita de tot ce a fost si ce exista, lumea va fi doar o insecta care ne va enerva uneori dimineata cand din ceasca mea cea rosie ne vom bea cafeaua fumand tigarile pe jumatate stinse de aseara. ma voi uita la tine prin scrumul ce va cadea pe jos si iti voi zambi amar spunandu'ti ca nu te mai vreau. si vei pleca, si voi suferi, si va veni o vreme cand imi voi reaminti de tine si voi zambi din nou pentru ca trecutul nu ma va mai putea atinge...

Povestea isi gasi finalul

Lumina chioara din incaperea aceea o tulbura. Statea si se uita pe geamul cu zabrele care dadea spre acea gradina inflorita de trandafiri, florile preferate ale ei. Uneori voia sa plece din acea casa care inca ii bantuia serile de noiembrie. Se gandea ca nu va pleca niciodata de acolo, ca va fii mereu acceptata si primita in caldura acelei camere. Ca cel care ii mangaia obrazul dimineata va fii mereu aproape si ca nu va trebui sa invete sa respire pe cont propriu.

Chitara care ii insenina serile se afla chiar langa fotoliu. Se gandi sa o I'a si sa incerce din nou acea melodie care ii place atat de mult. De dincolo de usa se simtea mirosul de cafea. El nu era acasa. Nimeni nu era acolo. Doar ea impreuna cu amintirile ei care o bantuiau de ceva timp. Stia ca nu trebuia sa fie acolo, ca daca o prindea cineva, o putea pati rau de tot. Insa cheia aceea, copia cheii lui, statea pur si simplu pe masa in ziua ce trecuse, si se gandi sa treaca pe acolo. Nu se poate numi furt caci nu voia sa I'a nimic din casa. Voia decat sa mai simta putin pulsul acelor pereti. Sa vada zgarieturile de pe pereti pe care unghiile ei, atat de fragile, le lasau inainte sa se rupa pentru a mia oara. Sa vada acel scaun pe care statea de fiecare data cand se certau iar ea voia sa faca pe indiferenta stand si uitandu'se ironic la el. Insa toate astea erau acolo dar nu erau. Erau amintiri ce trebuiau facute sa dispara iar singurul mod prin care se gandi ca ar putea sa faca asta, ar fii sa revada acea camera plina de pacate. Voia sa treaca de mult peste ce se intamplase insa alungarea ei dintre acei pereti, atat de brusca, atat de rece, ii statu ca un cub de gheata pe inima tot acest timp, care nu voia sa se topeasca.

"acum voi pleca in sfarsit cu inima impacata" si dadu sa se ridice de pe scaun insa vazu ceva ce ii capta atentia: era esarfa ei pe care o uitase din graba prea mare intr'o dimineata, acolo. O lua incet si o baga in geanta. Pe masa lasa un trendafir negru, probabil acelasi pe care el la un moment dat I'l darui intr'o zi speciala, si pleca avand inima impacata. Stia ca de acum isi va putea continua viata, nemaigandindu'se la trecutul care o chinuise atat de mult. Era in sfarsit libera sa traiasca fara resentimente stiind ca ce a fost a fost frumos dar nu va mai putea fii. Nici nu mai voia sa mai fie ceva.

Pleca pe straduta unde odata o muscase un caine, si lua ultimul tren spre casa. Incepu sa ninga…

Scrumiera

de ce postez poza asta? pentru ca pot. pentru ca marcheaza o zi frumoasa din viata mea. pentru ca pur si simplu imi place. se numeste scrumiera si este folosita ca atare:)

da dar mai bine lasa...

te iubesc dar totusi nu. te vreau dar totusi te indepartez cat mai mult posibil. incerc sa ma las de dependenta pe care mi'ai creat'o si totusi nu pot.
vad ca ma minti si totusi nu ma pot abtine. imi spui ca ma iubesti te cred si totusi nu am incredere in tine.
imi spui ca nu mai e altcineva si totusi aflu lucruri noi pe zi ce trece. ma suni si ma tii de vorba dar eu totusi nu aud ce spui. te simt langa mine
dar
esti prea departe ca sa te pot vedea.
incerc sa uit sa nu ma mai gandesc dar te vad pe mess si nu ma pot abtine sa'ti spun "buna". sunt dependenta. si nu cred ca exista
dezintoxicare pentru drogul
meu. nu vreau sa ma gandesc la tine si totusi ma trezesc dimineata cu imaginea ta in minte si cu speranta ca poate asta va fi ziua in care ne vom
revedea. ma iei de proasta dar nu mai conteaza. nu vreau sa te vad insa ma uit pe hi5'ul tau zilnic.
trebuie sa iei decizii si totusi le amani. uiti anumite lucruri pentru ca ti'e mai usor asa. incerc sa te uit insa esti mereu cu mine.
vreau sa ma lasi insa mai stai macar putin. incerc sa renunt dar nu pot! vreau sa renunt. imi doresc sa te urasc insa nu ma lasi! te vreau mereu cu
mine insa tu esti doar cu ele! dispari incet insa revii odata cu lumina zilei. lasa'ma sa traiesc si nu ma mai droga cu prezenta ta! dar totusi...te iubesc.....

Titlu

Am intrat de curand pe blog si am ajuns la concluzia ca nu am mai scris de mult ceva concret. De fapt n'am scris niciodata ceva concret insa asta nu conteaza.
de fapt nu s'a mai intamplat nimic concret de ceva timp. [ati observat ca imi place sa abuzez de unele cuvinte? e un tic cred] oricum. a inceput scoala. alte fete, bobci
mai plicticosi ca niciodata. vorba celor de la bowling for soup : "high school never ends". adevaru asta e. orinde ne'am duce, in orice grup, anturaj, whatever, exista tot
timpul acel aer de barfa si de tipar specific liceului. eu vorbesc acum di auzite fiindca n'am terminat inca liceul:) inca putin. termin. libertate, astea, o sa fie ceva
voi fii tot timpu tipa aia din coltu barului cu sticla de stalinskaia in mana stanga si o tigara in mana dreapta. deja o dau in extreme. de fapt sigur voi fi tipa aia care se duce la
facultate dimineata si seara pana a doua zi in vreun club o arde chill, un concert ceva. fara stres. fara teme. fara profi enervanti si mame care sa urle ca nu ti'ai facut tema.
de fapt o sa existe alte stresuri. sresul de a trai pe cont propriu. imi aduc aminte ca odata, inainte de un concert, am intrebat'o pe maica'mea daca ma lasa sa ma duc
si uitandu'se la mine cu o fata total inexpresiva mi'a zis: faci ce vrei. vreau sa spun ca m'am blocat instant. nu stiam ce sa fac. sa ma duc? nu pentru ca o sa se supere.
sa nu ma duc? o sa regret... a fost destul de greu sa reusesc sa ma duc la concert fara sa o supar:P dar din fericire am reusit. am observat ca majoritatea adolescentilor din ziua de
azi fug de responsabilitati. eh...oricum, destul cu observatul pentru azi. va urma...:))

Despre dragoste si alte porcarii

I want a love thats true, i want a love that i could sacrifice my life for, a love i can sell my soul out for, i want the kind of love i could die for...i want the kind of love that gets my heart broken at the end,but it must be worth it...
Sincer? Ce imi doresc eu acum? Imi doresc o persoana pe care sa o iubesc...o persoana care sa merite sa fie iubita. Cineva care sa ma iubeasca la randu’i... sa am o poveste d’aia idioata de dragoste care sa se sfarseasca cu un happy end...sau nu neaparat... dar sa fie, sa o traiesc...sa o simt ca exista. Vreau sa fie omniprezent in viata mea si eu in a lui...sa stie toata lumea de noi si sa fim pur si simplu fericiti... nu e prea mult. De fapt nu cred asta. Nu vreau sa’mi gasesc marea dragoste sau mai stiu eu ce tampenie de genu. Vreau pur si simplu.
Ideea e ca am vazut foarte multe persoane inselate, prostite, parasite, cu iubire neimpartasita, care au o relatie dar se cearta din cacaturi... cum poti avea pe cineva langa tine care te iubeste si pe care sa iubesti si sa te certi din cacaturi? E un lucru pe care n’o sa’l inteleg prea curand. Daca ai motive intemeiate, da, de acord. Dar daca nu? Ce rost are? Hai sa ne certam doar de dragul de a ne certa? Nu merge asa! Nu trebuie sa ajungi in stadiul ala sa iti dai seama cat de mult ai tinut la o persoana decat atunci cand nu mai e. E cel mai nashpa lucru posibil. Sfatu meu? Iubiti si lasati cacaturile deoparte. Uitati dracu de ziua de maine si traiti azi si aici! Nu e greu si recompensa e uimitor de mare...

baby, esti inapt!

credeam ca ai inteles deja ca tot ce se intampla e firesc si ca nu se va sfarsi nicicand! te uiti la mine cu acea privire pe care o are un catelus cand stie ca a gresit si isi cere iertare insa nu stie cum... sau poate ca gresesc... poate ca tu vrei sa nu te iert. poate ca vrei sa te uit si sa te las cu ale tale. poate ca adevaru e de fapt o minciuna si prin el te'ai pierdut din nou, nestiind cum sa iesi. vino langa mine baby, nu'ti fie teama de nimic. ti'e teama de iubire? iubirea nu te omoara. ea te hraneste. nu ti'e teama de ea? atunci de ce? poate iti este de mine... sau poate de tine. nimeni in lumea asta nu te poate rani mai rau decat te ranesti tu insati. nimeni nu te poate minti mai mult decat te minti tu singur. oglinda in care te privesti ascunde diferitele laturi ale realitatii tale, inca prea banale pentru a putea fi descoperite.
dar vorbesc prostii, baby! vorbesc despre lucruri prea complexe, lucruri care nu pot fi intelese nici macar de mariile genii ale lumii. ai observat si tu ca exista intotdeauna un: de ce? sau un dar... exista intotdeauna conditii si intrebari. uneori exista raspunsuri pe care intrebarile nu le pot atinge.

eu vreau sa gasesc intrebarile la raspunsurile tale si sa nu imi fie teama ca voi fi ranita. vrea sa ma uit in oglinda si sa nu ma mai mint. sa fiu fericita... insa fericirea mea este la tine. crezi ca o poti returna intr'o zi? poate nu acum... poate mai incolo... insa nu spune niciodata pentru ca doare mai rau decat faptul ca stau fara ea.

inceputurile sunt intotdeauna usoare, baby... continuarile devin mai grele... despartirile sunt imposibile...

Fericirea

“Fericirea este ceva care nu se atinge niciodata dar in cautarea ei merita sa alergi toata viata…” este un inceput de melodie de la Vama Veche. Sunt partial de acord… de fapt noi avem o doza zilnica de fericire… cafeaua de dimineata este o mica fericire, rasaritul, apusul, catelul ala dragutz al vecinului care vine si sare pe tine in drum spre scoala… asta inteleg eu prin FERICIRE. Un zambet sincer de la un prieten, o mangaiere din partea alor tai, o mica barfa cu un amic despre ce a mai facu Xulescu, o discutie cu iubitul tau inainte de culcare… asta e fericirea in viziunea mea… in viziunea multora de altfel..
Ai stat vreodata toata noaptea treaz vorbind cu persoana aia speciala numai ca sa prindeti rasaritul impreuna ? Nu conteaza ca stati la 20 de km distanta, sunteti legati de rasarit si de fericirea pe care o aduce cu el…
Sau puteti incerca si altceva… la 5 dimineata parcurile sunt goale, masinile se trezesc din amorteala de peste noapte… singurii oameni fericiti din jur sunteti doar voi doi stand pe banca aceea rosie band din termos cafea cu prea mult zahar…
..-. . .-. .. -.-. .. .-. . .- -- . .- ...- .-. . ..- ... .- ..-. .. . .. -. .--- ..- -- .- - .- - .. - .- ... .. .. -- .--. .- .-. - .. - .- -.-. ..- - .. -. . .-.-.- .-.-.- .-.-.-
codul morse… hehe, e un site care traduce dar nu vi-l spun :P google it :D

Dragostea

-Mi-e dor de mare. Imi place la mare ca esti curat tot timpul. Marea te spala.
-Si esti sarat, nu? Te spala si te sareaza.
-Tu ai fost vreodata la mare?
-Nu, da' am visat ca am fost. Intr-o zi mi-a intrat nisip in ochi si am plans toata ziua.
-Si cand ai intrat in apa, ti-a trecut.
-Mda, si am visat o casuta de paie pe plaja, in care o sa stau si iarna, si vara.
-Si mai e cineva in ea?
-Suntem numai noi doi. A, si marea.
-Pai si nu intra apa in casuta cand e furtuna?
-Nu. Cand e furtuna intram noi in apa si ne plimbam prin valuri.


-Te sarut si tremur ca un amarat.
-Buza ta de sus ma ocroteste.
-Mana de pe sanul tau nu pot sa mi-o desprind.
-Sanul meu e fericit, priveste.

In ochii tai rade marea
In ochii tai e ninsoarea
In ochii tai este soare
In ochii tai este zarea

-Nu-i asa c-o sa m-ajuti sa evadez?
-Trupul meu este soseaua ta spre infinit.
-Nu-i asa c-o sa m-ajuti sa mai visez?
-Ochii mei te vor visa la nesfirsit.

In ochii tai sunt si eu
Cu gura si nasul de zmeu
In ochii tai este soapta
Unei nopti calde-ntr-a saptea

-Iarta-ma ca am uitat cum sa iubesc
-Nici uu n-am stiut asta vreodata
-Au facut din mine un soldat care saruta stramb
-In schimb ochii tai sunt fara pata

In ochii tai este vantul
Care ma poarta-n nestire
Catre un loc fara ganduri
Catre orasul iubire
Catre orasul iubire
Catre...


Vama Veche - Dragostea... ah la naiba, kt adevar, kta pasiune... ma abtin:))

Cacat se-ntampla!

Mi se par atat de jalnici tipii care sunt combinati cu mai multe tipe deodata… bha frateee ! Ce e cu voi ? Chiar asa de prosti sunteti pe cat pareti ? Va credeti mari pimp’s ca sunteti cu mai multe tipe… stau si ma gandesc ce te faci tu, bha boule, daca doua dintre tipele cu care esti se intalnesc si afla de faza ?? Inafara de faptul ca va luati voi teapa mai mult… e naspa si pentru ele… k deh, suntem fete, punem botu la vrajeala, pnm… dar e mai nashpa pentru voi pentru ca poate in prostia voastra ati ajuns sa tineti la una din ele… bine bine, o pierzi pe una… asta e , se mai intampla… da sa le pierzi pe amandoua ?? Doamne Dumnezeule ! Pai da cu cine itit mai consumi tu mintulele de pe cosmote ? Sau cine te mai asculta pe tine atunci cand ti-e rau si ai nevoie de un sfat si ti-e tarsha sa i-l ceri prietenului tau cel mai bun, k deh, doar esti pimp si tre sa fii mare si tare, si observi ca « ubita » nu-ti raspunde la telefon ? Ha ? Nu mai zici nimic… sa inteleg ca am dreptate ? Eu tot timpul am dreptate draga… mai ales cand vine vorba de chestii de genul… oricum… teapa e de partea ta… si nu-ti trebuie un Sprite ca sa-ti spuna pe bune ;)


In unul din momentele mele "baietii sunt de tot rasul":P

Supradoze

E 2:49...iar no sa dorm toata noaptea... de la un timp mi se intampla foarte des insa acum am un motiv in plus... doarme o prietena la mine. De fapt eu scriu si ea sta pe mess... interesant, nu crezi?
Maine... maine va fi o zi speciala... am antrenamente... maine voi vorbi cu tine... nu am aflat nici acum de ce trebuie sa vorbim insa am lasato asa... ce rost are acum sa ma mai contrazic?
Scrumiera zace in coltul mesei, gata sa cada, dar nu se sinchiseste nimeni de ea... o lasam sa zaca acolo, inconstienta, plina pana la refuz de vise fumate la un pahar de vorba.
“Ma plictisesti” imi spui... ma lasa rece... rectiile tale nu ma mai ranesc, nu ma mai doare.
“Du-te dreq” iti raspund ca de fiekre data cu sictirul acela specific mie cand ma doare in pwla.
Devine obositor... dar parca as mai sta... cartea pe jumatate citita imi face cu ochiul de pe noptiera insa drumul pana la intrerupator e prea lung pentru a fi strabatut intr-o singura noapte.
Subconstientul imi lucreaza cu frenezie... cauta noi metode de a te jigni si de a te face sa te simti asa cum ar trebui... vorbele nu te ranesc, insa faptele dor mai rau pentru tine.
Winamp... play... same old songs, same old me... din casti mi se urla cuvinte pe care nu sunt in stare sa le inteleg... iubire? Ce?!? Nu conteaza... devin experta in a lasa lucruri balta...
Ma lipsesc de tot si ma refugiez in rasaritul care va aparea curand... poate vom vorbi alta data despre nemurirea sufletului insa in seara asta sunt satula... Larevedere!

Indecizia, bat-o vina!

Mi se par atat de jalnici tipii care sunt combinati cu mai multe tipe deodata… bha frateee ! Ce e cu voi ? Chiar asa de prosti sunteti pe cat pareti ? Va credeti mari pimp’s ca sunteti cu mai multe tipe… stau si ma gandesc ce te faci tu, bha boule, daca doua dintre tipele cu care esti se intalnesc si afla de faza ?? Inafara de faptul ca va luati voi teapa mai mult… e naspa si pentru ele… k deh, suntem fete, punem botu la vrajeala, pnm… dar e mai nashpa pentru voi pentru ca poate in prostia voastra ati ajuns sa tineti la una din ele… bine bine, o pierzi peu na… asta e , se mai intampla… da sa le pierzi pe amandoua ?? Doamne Dumnezeule ! Pai da cu cine itit mai consumi tu mintulele de pe cosmote ? Sau cine te mai asculta pe tine atunci cand ti-e rau si ai nevoie de un sfat si ti-e tarsha sa i-l ceri prietenului tau cel mai bun, k deh, doar esti pimp si tre sa fii mare si tare, si observi ca « ubita » nu-ti raspunde la telefon ? Ha ? Nu mai zici nimic… sa inteleg ca am dreptate ? Eu tot timpul am dreptate draga… mai ales cand vine vorba de chestii de genul… oricum… teapa e de partea ta… si nu-ti trebuie un Sprite ca sa-ti spuna pe bune ;)

Lupta bah tu asta!

Undeva… in neantul asta nemarginit pe care unii dintre noi il numim “lumea reala”, exista ceva si cineva pentru toti… Nu-l gasesti, zici? A zis cineva k e usor? Niciodata nu e usor mai mami. Intrebarea e daca ai ce-ti trebuie sa stai si sa astepti sau daca ai mai mult tupeu, sa te duci tu si sa cauti… Ia zii, te tine ? da ? Bine atunci… esti tare… ce sa zic ? Ai un plus de la mine ! Pai daca ai ce-ti trebuie atunci de ce stai in fata oglinzii si astepti raspunsuri care oricum nu vor veni ? Lasa te rog frumos winampul cu melodiile alea foarte dragute pe care iti vine sa te dai cu capu de tastatura cand realizezi ca nu sunt adevarate si du-te si cauta-ti realitatea ! Lasa messu… a inceput sa fie demodat… nu-ti vei gasi perechea acolo… nici barurile nu sunt bune pentru ca inspira neliniste…cel putin mie… iesi in parc…cu cainele, maslina, purcelul, cea mai buna prietena, si agata ! Lasa-ti carticica cu replici de agatat acasa si fii inventiv.. fii tu.
Un prieten mi-a zis la un moment dat « intotdeuna trebuie sa te ridici si sa muncesti pentru ceea ce vrei ! ». Ii dau dreptate… cu toate ca majoritatea au renuntat la lupta… s-au dat batuti… « lasa mha ca nu e de tine » asta iti zic prietenii ? Inseamna ca nu sunt prieteni adevarati ! Niste prieteni adevarati iti spun : « lupta mha ! ia ceea ce-ti apartine ! »
Nu… cred ca am o problema… vorbesc de lupte si ambitii insa eu deja le-am pierdut pe toate… trebuie sa ma opresc aici fiindca daca voi continua ma vor da cei de la Blogger in judecata ca le-am folosit to spatiu alocat pentru hosting…Gata !

Gandiri neclare

Noi suntem oameni, nu suntem animale... si daca nu suntem animale, atunci de ce majoritatea dintre noi se comporta ca unele?

Something special

Eu sunt cel ce transforma sunetele in drum si merge cu masina pe ele…
Eu sunt cel ce informeaza lumea ca extraterestrii suntem noi pentru noi si tot ce vedem extraterestru defapt e amfibian si nu poate merge normal…..cu ei nu ne potrivim…
Din toate astea poti vedea cum se leaga drumurile formate de sunete si cum extraterestrii nu se pot fute cu amfibienii pentru ca nu se potrivesc…asa ca au ales sa se iubeasca si din pieptul lor iese o mare de culori de toate felurile…si poti face baie acolo dar iesi colorat …si nu te poti spala decat dupa ce iubesti pe cineva care te iubeste…dar daca tu iubesti si acel cineva nu te iubeste nu te poti spala…..
Si cu fumu e la fel pentru ca el nu are oase si poate deveni orice de la cerc pana la casa….si cel mai important e ca el poate iubi pe oricine chiar daca e amfibian sau extraterestru pentru ca se poate transforma in ce vrea el…
Dar mai sunt si cei care au fete de liliac…ei se iubesc intre ei pentru ca nu se recunosc care cu cine pentru ca toti au aceleasi fete dar se imbraca diferit…asta e singura lor deosebire….
Eu nu stiu ce sunt pentru ca oglinda din camera mea ma minte tot timpul dare eu iubesc…nu stiu ce iubesc pentru ca nu sunt in culori ca sa ma spal…dar iubesc…pentru ca ma doare in capul pieptului si asa stiu eu ca iubesc….cred ca ar trebui sa dau iubirea asta cuiva dar nu oricui…cuiva care sa ma iubeasca si cel mai important este sa vreau eu sa ma iubeasca..pentru ca daca eu nu vreau sa ma iubeasca o sa fiu monocolor si e naspa asa….


Asta e o chestie scrisa de un prieten foarte bun de-al meu. Mi-a placut foarte mult si m-am gandit sa-i fac reclama... ulterior cand va avea si el un blog, va fi stearsa si postata pe blogul sau iar aici va ramane doar un link...

Confuzie

Cred ca am ajuns la concluzia ca eu de fapt nu vreau cu adevarat sa fiu cu cineva… ci vreau cu adevarat sa le arat celorlalti ca :” uite bah, am si io status cu te iubesc!”
Naah… de fapt acum incep sa aberez… adica mi s-ar parea total dragut sa am statusuri de genul cu toate ca imi procoaca repulsie cand vad la altii…
Sunt o fire nehotarata… azi vreu ceva… maine altceva… niciodata n-am vrut acelasi lucru mai mult de 1 zi 2…au existat, ce-i drept, si cazuri in care voiam ceva un timp indelungat pana vedeam ca nu are rost… si auch…aia durea… da ma rog, se mai intampla.
Si acum sunt intr-un proces de « vreau ceva si pana nu am, nu renunt ! »… e o chestie destul de ciudata pentru ca nu stiu niciodata cand apare sentimentu asta… e dubios… singura problema e ca lucrul pe care il vreu mi se ofera… si nu-mi place…eh, mi se ofera cu niste conditii dar nu se pun… imi place sa lupt pentru ceea ce vreau si acum ma vad intr-o totala incurcatura pentru ca mi se da ceva fara sa fac nimic… daca accept si imi iau teapa, e naspa…dak nu accept si aflu ca faza a fost pe bune, e si mai naspa… Si iata-ma din nou in una din multele mele stari de confuzie…

Nehotararea

Stau de o jumatate de ora cu o pagina de Word deschisa si nu stiu despre ce sa scriu... sa povestesc ceva? Nu sunt in stare plus ca m-as simti aiurea. Sa inventez o poveste? N-am inspiratie... as scrie un intreg roman despre cum ar trebui sa arate o secunda perfecta in mintea unui schizofrenic... dar pur si simplu mi-e lene. Probabil va intrebati “daca tot ti-e asa lene, de ce te-ai mai apucat sa scrii asta?” raspunsul meu ar fi unul simplu: pentru ca pot! Starea asta a mea imi aduce aminte de o carte pe care am citit-o acum nu de mult. Se numea “Torturati-l pe artist” de Joey Goebel.. Ideea principala a cartii este ca atunci cand cineva sufera o pierdere, o nereusita, pateste ceva cat de mic, incepe sa vada lucrurile altfel sis a creeze lucruri mai valoroase decat ar fi creat cand era fericit. Intr-un fel sunt intru-totul de accord cu asta deoarece mie una nu mi s-a intamplat sa scriu ceva cat de cat placut atunci cand eram ferictita. Intr-o zi o prietena mi-a spus “incearca sa-ti transpui fericirea in ceea ce scrii”. Am incercat si asta insa nu mi-a iesit nimic. Insa atunci cand trec printr-o perioada dificila scriu lucruri care mie una imi plac, insa niciodata finalurile fericite nu sunt prezente. Poate ca, cu timpul, voi invata sa scriu din experientele fericite a vietii mele de adolescenta cu probleme :)

Poveste despre un sfarsit...

Nu stiu de cat timp statea acolo, printre mormanele de foi pe care nu
reusea sa le umple cu lucrurile pe care le simtea cu adevarat. Umplea
foi de vorbe goale pe care mai apoi le mototolea si le arunca. Fumase
aproape trei pachete de tigari si tot nu reusea sa se concentreze.
Tigarile erau refugiul lui de fiecare data cand voia sa evadeze din
stresul creat de cei ce-l inconjoara...
Imi placea sa stau si sa-l privesc cu orele in timp ce el se lasa
ratacit in lumea lui cea plina de sperante sovaielnice pe care numai
atunci indraznea sa le evoce... "Invata-ma cum sa iubesc... Imi pare
rau, insa am uitat cum..." imi repeta intruna de parca numai gandul ca
ar putea iubi din nou il ingrozea. Ziua era mohorata iar minutele
infernal de lungi... asteptam in contintare cuminte sa se trezeasca
din acea stare care de multe ori dura ore intregi. Incepusem sa visez
din nou la cai verzi pe pereti...El se ridica de la masa si pasi spre mine cu pasi nesiguri. Imi dadu
ultima foaie din teancul pe care reusi sa-l stranga din juru-i si cu
un zambet fugar, abia perceptibil, pleca, lasandu-ma in varful patului
cu acea foaie in mana, care parca deveni greoaie... "Cred ca incep sa
innebunesc fiindca totul mi se arata cu o claritate neobisnuita si
noua... Nu pot sa-ti spun decat:te iubesc! Sper ca poate candva, ne
vom revedea..."

Intru-totul

Mergea pe strada care odata ii fusese atat de familiara. Odata, nu de
mult, aceasta strada reprezenta drumul ei catre portia zilnica de
fericire... Acum insa a disparut acea fericire si o data cu ea toata
emotia cu care astept sfarsitul orelor de curs pentru a se reintoarce
la acel 'ceva' numai al ei. Retraia acele clipe in timp ce strabatea
agale strada, uitandu-se la acel bloc in care locuia EL. 'Poate ca e
mai bine asa...' isi spuse trist si parasi din nou drumul insa fara
strop de fericire...

I love this song...

http://www.youtube.com/watch?v=x5VdYqd6CdA

Catch me if u can

fugeam...nu stiam exact unde si de ce ...incepusera sa ma doara picioarele dar eu tot nu vroiam sa ma opresc...mi-era frica ca,daca ma voi opri,voi muri...tot timpul alerg spre ceva...niciodata nu mi-am permis sa ma opresc.nimic nu se opreste in loc pentru a-i admira frumusetea...nici macar timpul,viata,dimineata asta insorita si rece in care m-am trezit invaluita.
trebuie sa invat sa traiesc si sa ma bucur uneori si de stagnarile inevitabile care-mi apar in cale...sa nu mai astept nimic de la nimeni...crezi ca se poate?

feelings...

bucurie...invidie...respect...remucari...ce's cu toate astea?sentimente?naaah...doar simple conceptii...chestiile astea nu le poti simti...sunt si atat.te surprind dimineata precum soarele care te amageste cu ziua calduroasa ce va urma...si pana la urma observi ca de fapt afara nu e soare si caldura...ci ploua cu galeata,o ploaie nerusinata care-ti strica tot cheful de "dimineata ca la carte" si pur si simplu ne cufundam in canapeaua noastra comoda si navem chef nici sa deschidem televizoru,cu toate ca tot ce trebuie sa facem e sa apasam pe un buton...
recunosc ca ma regasesc mai nou din ce in ce mai des in pielea unor personaje din romanele mamei prafuite si incep sa fiu si omul care nare curaj sa apese nenorocitul de buton ca sa se cufunde in lumea colorata a mass mediei...oare innebunesc?nu...asa sunt eu...

realitate...

trebuie sa ma las de fumat...dar de ce?de fapt de ce nu?tot timpul ne propunem sa facem cate ceva dar niciodata nu reusim sa facem cu adevarat ce ne dorim...vrem sa fugim...sa zburam spre lumi noi si necunoscute...sa ne refugiem in noi insisi.sa uitam de tot si toate...nu putem...tot timpu tre sa fie acel "ceva" care ne ancoreaza viata la realitate...la realitatea nu tocmai roz pe care o vedem deseori cand,uitati de timp,stam si ne uitam pe geam...asa...aiurea...
va exista vreodata acel om care sa se rupa de realitate si sa traiasca in lumea lui?tare as vrea sa il cunosc...

random

m-am saturat de acea asa zisa formalitate dintre oameni...poate ca de aceea nu-mi place sa cunosc oameni noi...pentru ca tot timpul trebuie sa vorbesti despre mici nimicuri la inceput...cu unii dintre ei vorbesti mici nimicuri pana la sfarsit....asta e foarte obositor...intotdeauna mi-a placut sa vorbesc cu oamenii,sa-i cunosc,sa-i las sa ma cunoasca,sa avem alte subiecte d discutat inafara de "ce frumos e azi afara".
mi se intampla des sa vorbesc cu oameni si sa raman fara subiecte...ca si cum inspiratia mi se pierde pe nicaieri...de fapt pe nicaieri se pierd tot felul de lucruri:vise,sperante,dorinte.trebuie doar sa-mi dau seama cum sa ajung la ele si sa mi le reinsusesc.
tot timpul ne lipsesc lucruri...dar uneori nu ne dam seama ca ele sunt chiar langa noi...