Vama Veche, mon amour!

Ahh... Vama Veche. Un vechi vis devenind realitate. Dupa toata agitatia asta cu bac'ul si cu invatatul parca o mica escapada m'ar lasa si pe mine sa respir putin.
Emotiile ce insotesc cumpararea biletelor, rucsacul, sacul de dormit, cortul... toate astea le pastram de mult timp, asteptand moment in care o sa ma pot duce si eu in sfarsit sa gust din toate aceste bucurii ale vietii de adolescent.
Cu umre de rusine trebuie sa recunosc ca viata m'a privat pana acum de aceste mici delicii ce le aduce cu sine Vama Veche si marea. Nu am fost decat cu parintii si ultima data cand am fost era acum vreo' 3 ani.
Eu si marea... nu mai stiu cum arata... nu mai stiu ce culoare are... ce gust are... cand eram mica obisnuiam sa imi sug parul si sa ma bucur de acea sare de mare impregnata in el... acum nici ce gust are marea nu mai stiu. Astept cu nerabdare... numar orele, minutele, secundele, cand o sa ma urc in personalu' ala si o sa ma opresc fix pe litoral.
Vama Veche... ahhh. Aberez deja. Pentru mine Vama mi se pare un loc magic. Bine, un fel de scapare din realitate.
Sa ma intind pe nisipul rece si sa ascult valurile... sau muzica, sau orice... sa ma bag macar cu picioarele in apa. Sa zambesc. Sa vad rasaritul congelata de frig cu jumatea de sticla de vodka langa mine... Si cu tine:)
Noi doi si restul lumii.
In mai putin de 2 zile voi afla raspunsul la intrebarea : "cum a fost la mare?" . Oricum, ce o fii o fii. Voi putea spune fericita : "Am facut'o si pe asta!"

Pana data viitoare,
un 1 mai insorit :)

Eu vreau

Ce vreau eu sa fac cu tine... ce... vreau... eu... sa fac... cu tine... Noi doi.
Vreau sa vedem rasaritul de pe primul bloc care ne pica in cale... sa ne prinda unul in bratele celuilalt cu sticla de vodka jumate goala langa noi. Vreau sa ne lasam luati de somn pe nisipul rece de la mare... sa fim atat de beti incat sa nu mai fim in stare sa mergem 2 metrii pana la cort.
Vreau sa ma trezesc dimineata cu tine langa mine. Vreau sa vedem lumea... Vreau sa traim asa cum vrem, sa fim doar noi doi "si marea". Sa nu mai conteze nimic altceva inafara de noi.
Sa luam primu tren care vine in gara si sa plecam cu 20 de mii in buzunar. Sa ne urcam in masina si sa mergem cu 200 pe autostrada pana la cea mai apropiata statiune. Sa zburam cu avionul. Sa mergem in Paris. Sau Japonia. Sa ne pierdem intr'un oras... Sa mergem sa ne plimbam prin padure... Sa adormim in fiecare seara impreuna.
Sa avem o melodie doar a noastra... Sa dansam un blues... Sa invatam tango. Sa gatim... Sa te bat la sah:)
Sa-mi iei flori, sa-ti i-au bomboane:) Sa facem totul unul pentru celalalt.
Sa nu pierdem nici un rasarit si nici un apus. Sa bem cafeaua la 7 dimineata la eroilor in parc.
Sa ne plimbam cu bicicleta, eu cu skate'ul:). Sa iti cant o melodie la chitara... Sa imi faci o surpriza.
Sa ne plimabm cu vaportul... Sa mergem intr-o excursie. Sa stam cu cortul pe varf de munte... Sa mergem pe jos tot orasul.
Vreau sa plangem, sa radem, sa fim fericiti impreuna... Sa nu mai gresim, sa ne iertam, sa ne iubim.
Sa nu ne mai mintim niciodata... Sa nu ne mai despartim niciodata... Sa fim cuplul ala pe care toata lumea il adora si sa fim cei mai buni in toate:)
Sa ne scoatem unul pe altul in oras. Sa vorbim... sa comunicam... sa nu ne mai fie teama de nimic.
Sa ne spunem "Te iubesc" dimineata si seara inainte de culcare, sa adormim cu zambetul pe buze... Sa ne aratam iubirea si sa ne pastram unul pe altul...

"Daca"

Facem multe greseli... Unele mai mici, altele mai mari. Incetam sa ne mai gandim la noi insine, incercand sa ii facem pe ceilalti sa se simta bine, lasandu'ne sa cadem in dizgratia intunecimii din sufletele noastre. Alteori, dimpotriva, nu ne mai pasa decat de noi, de bunastarea noastra. Trebuie sa ne fie noua bine. De fapt trebuie sa ne fie tuturor bine. Singura problema este ca de obicei ce e bine pentru mine, nu e pentru tine, sau invers... Aici intervin dezamagirile, regretele, suspinele si starile de absenta iluzorie pierduta in neant.
Intotdeauna spunem lucruri cu juma' de gura, lasam loc de interpretare... Nu avem curajul de a spune verde in fata anumite lucruri. Suntem intelesi gresit, suferim, ramanem singuri. incepem sa ne ocupam timpul cu diverse scapari. Tripuri intense ce ne macina viziunea clara asupra lucrurilor evidente.
Gresim, ne pare rau, iertam, gresim iar. Daca oamenii ar fii perfecti, ziua nu ar mai avea farmec, iar noptile nu ar fii decat o continua inlantuire de umbre fara sens.
Ne trezim privind in gol, mintind ca "analizam situatia la rece", gandindu'ne "ce s'ar fii intamplat daca" nu o sunam, nu ii spuneam asta, nu il lasam sa astepte, nu spuneam ce am spus, nu imi cumparam adidasii aia, nu imi gauream buza. daca, daca.... conditia asta ne bantuie, ne mistuie, ne macina si ne consuma mai mult decat ne consuma tigarile din timpul inutil din zi.
Apoi incepem sa visam, sa ne imaginam departe. sub un cer cu stele, cu o mare linistita in urechi, cu ochii tai intr'ai mei, cu mainile noastre ascunse in nisip.
Privirile se intersecteaza, regretele ies la suprafata. Jocul indiferentei reincepe. "Mie nu'mi pasa" parca te aud spunand. "Ba nu, mie nu'mi pasa". Incepem sa ne intrecem cui nu'i pasa mai mult amplificand prin asta dorul, tristetea, dorinta.
Ochii cad, se impreuneaza, se intalnesc, se scruta, se retrag. Se prind intr'o lupta muta, crancena, interminabila. Atractia privirilor este prea mare. Insa lasam capul in jos si tacem resemnati. Nu avem voie sa ne simtim bine. Nu avem voie sa vorbim. Nu avem voie decat sa fim suparati si tristi. Unicul scop al existentei noastre umile impuse de cine stie ce zeu.
Realizez ca de fapt nu e deloc asa. Sorbim culorile din ochii fiecaruia. Zambim in interior din tot sufletul. Suntem fericiti. Intindem mainile, ne tinem. Plecam...

Miscare

Soarele de pe buzele tale imi intra in ochi. Imprastie o lumina difuza, intima, de nepatruns.
Slabesti intensitatea imbratisarii in care m'ai cuprins si ma privesti drept in fata. Colorezi cercuri in jurul irisului meu si le umplii cu lumina.
Ma pierd in umbre acum. Ma scufund in soaptele ce anunta sosirea diminetii. Imi las o mana lenesa sa se odihneasca pe inima ta si inchid ochii si vad totul. Trecut, prezent, viitor. Nu mai exista nimic. Totul se leaga intr'un amalgam de trairi, sentimente si amintiri ce formeaza starea mea de spirit din dimineata aceea.
Te cuprind si te dezbrac din priviri. Iti spun ca te iubesc si te las sa zaci inert cu gandurile imprastiate, cu rasuflarea taiata, cu soarele in vene.
Soaptele devin imperceptibile de pe buzele tale ranite de loviturile saruturilor mele. Nemiscarea devine amintire. Dansam un blues al placerii.
Intr'o secunda iti observ intreaga casa. Aranjata si pregatita de musafiri. Insa azi nu vine nimeni. Si nu vom pleca niciodata. Vom alege dulcea stare a mahmurelii. Vom sta pe canapea cu mainile imobilizate de placere incercand sa gasim telecomanda in gand.
Paharul cu vin se varsa. In urma lui lasa o urma rotunda si umeda. Jos, pe parchet, desena o forma neregulata in care daca priveai, pierderea timpului iti devenea necesara.
Perdeaua se misca dezordonat marcand vantul rece ce bate in apartament. Ecranul calculatorului nu mai e negru. Se coloreaza in mii de tonuri de verde, contorsionandu'se in forme imprevizibile.
Respiratia sacadata disparu, bataile inimii se linistira. Confuzia fu inlocuita de pace. Pleoapele refuzara sa mai lucreze in conformitate cu corpul si se inchisera.