Si ii vezi fata. Ochii aceia calmi si calzi care te'au intampinat mereu dupa usa de lemn masiva si rece [Las`o sa te privieasca in ochi]. Mereu i'ai evitat privirea cand stiai ca iar ai dat vreun rateu. Te duceai la usa ei si deseori te prindea dimineata pe presul plin de praf, nestiind ce sa ii spui. Nestiind cum sa ii ceri iarasi ajutorul, simtindu'te iar ca profiti de bunatatea ei. Dar ea a fost intotdeauna acolo asteptand sa ii ceri un deget pentru a'ti oferi direct toata mana [arata'i unde ti'ai ingropat trecutul, unde te doare. Ea o sa creasca in acel pamant o floare].
Si nu sti cum dar intotdeauna te'a ajutat sa treci peste cele mai de cacat faze. Niciodata nu ti'a cerut nimic in schimb. Intotdeauna ti'a zambit si te'a sarutat pe amandoi obrajii si ti'a sters lacrimile [Buzele ei nu vor fi pline de venin cum au fost altele]. Ti'a facut o cafea, ti'a aprins o tigara. Te'a lasat sa te descarci. A stat intotdeauna tacuta langa tine cand aveai tripuri nasoale. Te'a privit de atatea ori cum dormeai pe perna ei, din acel apartament prafuit, nemavoind sa te intorci acasa in prea multe nopti [Iti va sopti iubire cu toate faptele].
Ea e cea careia ii fumai tigarile si ii beai cafeaua. Ea e cea caruia ii povesteai de toate tipele carora le dadeai inima pe tava [Ea va fi cea care n'o sa'ti intoarca spatele]. Pe ea o sunai dimineata cand trecea pe la tine sa cumpere si'o sticla de Cola si un pachet de tigari.
Cu ea adormeai in brate cand erai prea rupt de beat si de somn ca sa mai ajungi acasa [Ia'o in brate si priviti cerul senin].
Ea va fi cea care te va ajuta sa mergi mai departe... oricare ar fi starea prin care treci acum. Intotdeauna va fi ea langa tine, indiferent de ce gagica ai, unde muncesti, cu ce te imbraci sau cine esti.
30 noiembrie 2009
28 noiembrie 2009
Era un loc unde...
isi gasise un loc numai al ei. nu era locul ala la care visa ea pentru iarna aia nenorocita care va veni, insa va trebui sa se multumeasca cu ce are. e locu ala unde se duce tot fumu din tigarile pe care le fumeaza en-gros. e locu ala unde se duc toate tonele de alcool pe care le baga in sange la fiecare party sau la fiecare iesire pe la cineva. sunt sutele de poze pe care ii place sa le faca diverselor lucruri din jurul ei. sunt sunetele facute de taste atunci cand ea se joaca frenetic incercand sa mai compuna o serie de ganduri. e locu ala unde muzica rasuna la orice ora din zi sau din noapte. si nu ca ar uita'o cineva data drumu. ci pentru ca ii rasuna in minte la fel de clar ca soaptele pe care le auzea sub niste asternuturi colorate.
sunt sutele de ciupituri pe care le'a indurat chitara care acum zace in husa prafuita. sunt toate stickerele pe care le'a lipit. toate randurile pe care le'a scris pe diverse bucati de hartie. zecile de kile de nisip cu care se intorcea in adidasi din vama.
e un loc in care se pot strange toate locurile in care ea a fost, locurile in care a simtit, locurile in care a plans sau a ras. locurile in care s'a simtit bine sau in care s'a simtit in plus.
e un loc unde timpul se anuleaza. trecutul, viitorul, devin prezent. ce va fi si ce a fost devin ce e. e locul unde totul e posibil. e locul unde visele tale se implinesc.
e locul potrivit pentru care 'coboara'ma in rai' nu e doar o alta piesa. pentru care tu nu esti doar un alt tip. pentru care asta nu e doar o alta stare. pentru care ala nu e doar un alt bar.
e apocalipsa perfecta. explozia trairii la maxim. saturatie.
sunt sutele de ciupituri pe care le'a indurat chitara care acum zace in husa prafuita. sunt toate stickerele pe care le'a lipit. toate randurile pe care le'a scris pe diverse bucati de hartie. zecile de kile de nisip cu care se intorcea in adidasi din vama.
e un loc in care se pot strange toate locurile in care ea a fost, locurile in care a simtit, locurile in care a plans sau a ras. locurile in care s'a simtit bine sau in care s'a simtit in plus.
e un loc unde timpul se anuleaza. trecutul, viitorul, devin prezent. ce va fi si ce a fost devin ce e. e locul unde totul e posibil. e locul unde visele tale se implinesc.
e locul potrivit pentru care 'coboara'ma in rai' nu e doar o alta piesa. pentru care tu nu esti doar un alt tip. pentru care asta nu e doar o alta stare. pentru care ala nu e doar un alt bar.
e apocalipsa perfecta. explozia trairii la maxim. saturatie.
21 noiembrie 2009
peisaj de iarna
si nimeni nu vrea sa ma creada ca imi caut apartament in bucuresti ca sa o ard chill pe timp de iarna! asa imi place mie iarna... un apartament oarecare, intr'un cartier oarecare. la un cui, la o cafea, la un film prost. la o cantare. nu conteaza. cald sa fie. si sa fie cafea. merge si bere. o muzica buna, un tovaras de vorba. nesscafe 3 in 1. tigari multe multe tigari. scrumiera plina pana la refuz de chistoace murdare de resturi de ruj. draperiile trase, lumina difuza. patul nefacut. 'de ce dracu sa fac patu cand oricum veniti voi si il faceti varza?'
zile intregi petrecute pe podeaua altcuiva. in papucii altcuiva. band cafeaua altuia.
casele altora sunt atat de primitoare. imi imaginez un univers perfect in care o mamica bate la usa sa aduca o tava de cartofi prajiti si cafea. cu noi stand ca nesimtitii incaltati pe canapeaua aia perfect curata. cu muzica data prea tare pentru ca noi sa o auzim cu se plange sa o dam mai incet. tone de filme peste alte tone de muzica. atat de dezordonat.
multe cani de cafea uitate de ieri sau de alaltaieri de cafelele trecute.
fiecare cum intra intre aia patru pereti isi arunca geaca pe unde apuca, isi aprinde o tigara si ia ibricu de cafea si cauta in zadar o cana.
universul meu mic si perfect. peisajul meu de iarna.
are cineva asa ceva p'acasa? as vrea si eu...:P
zile intregi petrecute pe podeaua altcuiva. in papucii altcuiva. band cafeaua altuia.
casele altora sunt atat de primitoare. imi imaginez un univers perfect in care o mamica bate la usa sa aduca o tava de cartofi prajiti si cafea. cu noi stand ca nesimtitii incaltati pe canapeaua aia perfect curata. cu muzica data prea tare pentru ca noi sa o auzim cu se plange sa o dam mai incet. tone de filme peste alte tone de muzica. atat de dezordonat.
multe cani de cafea uitate de ieri sau de alaltaieri de cafelele trecute.
fiecare cum intra intre aia patru pereti isi arunca geaca pe unde apuca, isi aprinde o tigara si ia ibricu de cafea si cauta in zadar o cana.
universul meu mic si perfect. peisajul meu de iarna.
are cineva asa ceva p'acasa? as vrea si eu...:P
18 noiembrie 2009
Tumult de vorbe
Si hai sa terminam odata cu toate palavragelile astea caci prostia asta ma omoara! Nestiinta asta stupida in care am fost afundata ma sufoca. Caraghioasa poate parea viata uneori. E ca un copil care se pune in fix in fata ta si ranjeste. Nu iti spune nimic, nu scoate niciun sunet. Sta si te priveste cum te chinui si pur si simplu rade. E absurd. Imi vine sa imi acopar urechile sa nu mai aud hohotele alea sinistre insa nu am cu ce! Calc peste cadavre in incercarea mea tampita de a restabili ordinea si pacea dar toti ulra si tipa si agonizeaza in strafundurile intunecatei mele vieti. Se zbat ca niste catelusi neajutorati. Insa ei nu stiu chinurile prin care sunt supusa eu! Nu cunosc senzatia ori sentimentul asta jalnic. E ca si cum lumea s’ar opri in loc iar eu as fi fortata sa merg inainte cotrar tuturor crezurilor si tuturor legilor fizicii!! Lupta este apriga si neincetata insa trebuie sa isi gaseasca finalul. Bataliile au fost multe. Nici nu mai conteaza daca voi castiga sau voi pierde. Vreau linistea aia de dupa furtuna. Vreau sa mi se astearna sa dorm si sa aud doar linistea. Sa o simt in fiecare por al fiintei mele, in fiecare fibra al sufletului meu de copil. Daca ar tacea toti asa cum o fac ei! Daca linistea ar fi atat de apasatoare de fiecare data, am inebuni cu totii dragilor. Nu ne’am mai putea considera filosofi sau muritori. Am fi niste simple fiinte oarbe in colosul de sunete disipate. Menirea fiecarui lucru e sa isi gaseasca locul in marele ansamblu. Insa mie imi lipsesc multe piese din puzzleul asta facut doar pana la jumatate. Ce ar trebuii sa fac? Sa desenez alte piese noi pentru a acoperi golurile? Nu domnilor, asta nu’i de mine! Voi rataci stinghera prin pustietatea mintii mele asteptand minunea regasirii acelor piese pierdute si atunci voi stii ca am castigat razboiul iar palavragelile se vor fi incheiat!
Despotic sentiment am in mine si mi l’am varsat aici cu varf si indesat! Randurile astea o merita!
Despotic sentiment am in mine si mi l’am varsat aici cu varf si indesat! Randurile astea o merita!
16 noiembrie 2009
What makes us human?
Care sunt lucrurile care ne fac oameni? Faptul ca avem doua maini, doua picioare? Faptul ca suntem fiinte rationale si avansam?
Eu sunt de alta parere… Suntem ceea ce ne fac ceilalti. Suntem ceea ce retinem in noi din cei din jur. Fiecare persoana care a interactionat vreodata cu noi isi lasa urma adanc in personalitatea noastra. Intelegerea, buna crestere, suportul, astea sunt lucrurile de baza. Lucrurile pe care le primesti, care iti raman, de la parinti, bunici – familie. Apoi cresti, te maturizezi, intrii in societate. Te intalnesti cu o mare diversitate de oameni care incearca sa’si lase amprente pe tine. Insa tu nu ii iei in seama pe toti. Iti raman saptamanile intregi chiulite sau sticlele de vodka din curtea spitalului de langa liceu. Pe astea le iei de la o fosta colega din primul tau liceu. Iti raman serile de vineri pierdute si bananele pe post de mic dejun pentru un coleg cu care obisnuiai sa umblii. Ramai cu imaginea serilor de pe balconul ala din creierul muntilor. Cu sentimentul ca toata lumea este doar a voastra. Ramai cu asta pe viata. Ramai cu asta si cu prieteni in alte orase indepartate. Sunt oamenii care raman langa tine si care isi lasa intr’o maniera continua aprenta asupra ta. De la ei ai sperantele, prietenia, serile pierdute, betiile si anii pe post de amprente pe care le porti cu mandrie vin din partea prietenului tau drag pe care il stii din scutece si cu care ai crescut. Piscinele, lungile plimbari cu bicicleta si invatatul sa fumezi le primesti de la persoana care ti’a fost candva prietena insa cu care nu a iesit prea bine. Caterinca din noul liceu si cuiele fumate in curtea scolii vin din partea altcuiva. Persoana cu care vorbesti si care te asculta. Persoana care iti vorbeste si o asculti. Glumele, nervii, razboiul aprig si neincetat provine de la persoana cu care te’ai hotarat sa pui bazele unei trupe de dans. Luptele castigate si bucuria enorma amestecate cu cele de mai devreme fac din tine un adevarat erou, fac din voi niste eroi. Provideru tau de muzica, filme, o vorba buna la nevoie, o bere moca in loc de o iesire in goblin vin de la alta persoana de care esti mandra ca isi lasa amprente in viata ta. Weekendurile cantand la chitara sau la bass, desene animate vizionate dupa un cui, craciunul petrecut intre niste pereti verzi ascultand system of a down, prietenia si viata, dorinta de a incerca si a merge mai departe, eh, pe astea le ai de la o alta persoana, o persoana atat de importanta incat te doare cand respiri incet gandindu’te la amprentele lasate de acea persoana. Zilele de iarna petrecute intr’un pat, manusi gri primite cadou, cei mai buni cartofi prajiti pe care i’ai mancat, vin din partea persoanei de care erai mandra ca isi lasa amprentele in viata ta, acea persoana cu care iti facea placere sa bei bere in Fire in zilele de noiembrie. Miile de minute in orange, sticle de cola pe care sa dormi cu capul, caterinca, intelegere, pe ele le primesti de omul care ti’a devenit prieten prin circumstante necunoscute dar de care esti mandru ca il ai acolo. Dorinta de a merge la o anume facultate, prietenia si intelegerea vin la pachet de la alta persoana. Cu care iti place sa imparti un Cuba Libre in Revenge duminica seara. Partea cu obsesivitatea si gelozia o inveti de la altcineva. De la aceeasi persoana cu care faci si prima escapada in Vama de 1 mai. De la aceeasi persoana inveti sa uiti si sa treci peste. Mai exista si acea persoana pe care o intalnesti pe hi5 si care iti devine buna prietena. Persoana cu care iti petreceai timpul prin Gara de Nord sau band vin in Fire, persoana care nu e din acelasi oras ca al tau, insa cu care tii legatura si care te’a invatat sa iei viata mai usor. Tripurile in intuneric, respiratia si aglomeratia pana se aprinde lumina, o dobandesti de la alta persoana. Chinurile bauturii si ale unui cui fumat dupa prea mult alcool le inveti intr’o seara, dupa un concert la care nu ai ajuns de la doua personae. Inveti atunci cum sta treaba cu moderatia si cum sa uiti sa mai vorbesti cu cineva. Inveti sa iti para rau si sa nu te mai gandesti la ceva. Simplitatea lucrurilor, comprehensiunea si trecerea cu vederea le primesti de la omul cu draperiile albastre, omul cu cafeaua din parc. Nepasarea si nesimtirea adunate cu esecul le primesti si inveti de la obisnuitul om din umbra, omul necunoscut, nestiut de nimeni.
Intreaga ta viata vei aduna personae care sa te invete ceva. Fiecare persoana, oricat de neinsemnata, te va invata sa fi putin mai bun, mai intelegator. Fiecare persoana cu care ai interactionat de’a lungul anilor te’au facut cine esti.
Oamenii din jurul nostru ne fac sa trecem mai departe sau sa ne amintim. Ne fac sa iubim, sa plangem, sa iertam, sa uitam, sa invatam. Oamenii din jurul nostru ne fac umani. Lor le datoram faptul ca suntem oameni si ca nu am renuntat la a fi cine suntem.
Aceste randuri se refera la persoanele de la care am invatat cate ceva in viata, pana acum. Nu sunt toate aici insa sunt cele de care imi amintesc, cele care in trecut si’au lasat adanc amprenta sau cele care sunt recente. Persoanele care se regasesc printre randuri doresc sa le multumesc pentru perspectivele de viata pe care mi le’au oferit.
Eu sunt de alta parere… Suntem ceea ce ne fac ceilalti. Suntem ceea ce retinem in noi din cei din jur. Fiecare persoana care a interactionat vreodata cu noi isi lasa urma adanc in personalitatea noastra. Intelegerea, buna crestere, suportul, astea sunt lucrurile de baza. Lucrurile pe care le primesti, care iti raman, de la parinti, bunici – familie. Apoi cresti, te maturizezi, intrii in societate. Te intalnesti cu o mare diversitate de oameni care incearca sa’si lase amprente pe tine. Insa tu nu ii iei in seama pe toti. Iti raman saptamanile intregi chiulite sau sticlele de vodka din curtea spitalului de langa liceu. Pe astea le iei de la o fosta colega din primul tau liceu. Iti raman serile de vineri pierdute si bananele pe post de mic dejun pentru un coleg cu care obisnuiai sa umblii. Ramai cu imaginea serilor de pe balconul ala din creierul muntilor. Cu sentimentul ca toata lumea este doar a voastra. Ramai cu asta pe viata. Ramai cu asta si cu prieteni in alte orase indepartate. Sunt oamenii care raman langa tine si care isi lasa intr’o maniera continua aprenta asupra ta. De la ei ai sperantele, prietenia, serile pierdute, betiile si anii pe post de amprente pe care le porti cu mandrie vin din partea prietenului tau drag pe care il stii din scutece si cu care ai crescut. Piscinele, lungile plimbari cu bicicleta si invatatul sa fumezi le primesti de la persoana care ti’a fost candva prietena insa cu care nu a iesit prea bine. Caterinca din noul liceu si cuiele fumate in curtea scolii vin din partea altcuiva. Persoana cu care vorbesti si care te asculta. Persoana care iti vorbeste si o asculti. Glumele, nervii, razboiul aprig si neincetat provine de la persoana cu care te’ai hotarat sa pui bazele unei trupe de dans. Luptele castigate si bucuria enorma amestecate cu cele de mai devreme fac din tine un adevarat erou, fac din voi niste eroi. Provideru tau de muzica, filme, o vorba buna la nevoie, o bere moca in loc de o iesire in goblin vin de la alta persoana de care esti mandra ca isi lasa amprente in viata ta. Weekendurile cantand la chitara sau la bass, desene animate vizionate dupa un cui, craciunul petrecut intre niste pereti verzi ascultand system of a down, prietenia si viata, dorinta de a incerca si a merge mai departe, eh, pe astea le ai de la o alta persoana, o persoana atat de importanta incat te doare cand respiri incet gandindu’te la amprentele lasate de acea persoana. Zilele de iarna petrecute intr’un pat, manusi gri primite cadou, cei mai buni cartofi prajiti pe care i’ai mancat, vin din partea persoanei de care erai mandra ca isi lasa amprentele in viata ta, acea persoana cu care iti facea placere sa bei bere in Fire in zilele de noiembrie. Miile de minute in orange, sticle de cola pe care sa dormi cu capul, caterinca, intelegere, pe ele le primesti de omul care ti’a devenit prieten prin circumstante necunoscute dar de care esti mandru ca il ai acolo. Dorinta de a merge la o anume facultate, prietenia si intelegerea vin la pachet de la alta persoana. Cu care iti place sa imparti un Cuba Libre in Revenge duminica seara. Partea cu obsesivitatea si gelozia o inveti de la altcineva. De la aceeasi persoana cu care faci si prima escapada in Vama de 1 mai. De la aceeasi persoana inveti sa uiti si sa treci peste. Mai exista si acea persoana pe care o intalnesti pe hi5 si care iti devine buna prietena. Persoana cu care iti petreceai timpul prin Gara de Nord sau band vin in Fire, persoana care nu e din acelasi oras ca al tau, insa cu care tii legatura si care te’a invatat sa iei viata mai usor. Tripurile in intuneric, respiratia si aglomeratia pana se aprinde lumina, o dobandesti de la alta persoana. Chinurile bauturii si ale unui cui fumat dupa prea mult alcool le inveti intr’o seara, dupa un concert la care nu ai ajuns de la doua personae. Inveti atunci cum sta treaba cu moderatia si cum sa uiti sa mai vorbesti cu cineva. Inveti sa iti para rau si sa nu te mai gandesti la ceva. Simplitatea lucrurilor, comprehensiunea si trecerea cu vederea le primesti de la omul cu draperiile albastre, omul cu cafeaua din parc. Nepasarea si nesimtirea adunate cu esecul le primesti si inveti de la obisnuitul om din umbra, omul necunoscut, nestiut de nimeni.
Intreaga ta viata vei aduna personae care sa te invete ceva. Fiecare persoana, oricat de neinsemnata, te va invata sa fi putin mai bun, mai intelegator. Fiecare persoana cu care ai interactionat de’a lungul anilor te’au facut cine esti.
Oamenii din jurul nostru ne fac sa trecem mai departe sau sa ne amintim. Ne fac sa iubim, sa plangem, sa iertam, sa uitam, sa invatam. Oamenii din jurul nostru ne fac umani. Lor le datoram faptul ca suntem oameni si ca nu am renuntat la a fi cine suntem.
Aceste randuri se refera la persoanele de la care am invatat cate ceva in viata, pana acum. Nu sunt toate aici insa sunt cele de care imi amintesc, cele care in trecut si’au lasat adanc amprenta sau cele care sunt recente. Persoanele care se regasesc printre randuri doresc sa le multumesc pentru perspectivele de viata pe care mi le’au oferit.
14 noiembrie 2009
Make a wish
Ne punem dorinte pentru ca stim ca avem nevoie de ajutor si ne e teama sa nu cerem prea mult. Ne punem dorinte pentru ca uneori... se implinesc.
Macar o data pe an, cu totii avem ocazia sa ne punem o dorinta. Sufland lumanarile tortului de ziua noastra, uitandu'ne la stele cazatoare sau pe cate o geana. Si cateodata... doar cateodata... una dintre acestea se indeplineste.
Alteori ne punem o dorinta si uitam de ea cand se implineste.
Eu nu imi aduc aminte cate dorinte mi'am pus sau cate din ele mi s'au implinit. Nu stiu sigur pe cate stele cazatoare mi'am pus cate o dorinta. Sau cate gene ori lumanari. Nu imi aduc aminte ultima dorinta pe care mi'am pus'o. Insa stiu ca, oricare ar fi fost ea, mi s'a implinit.
Macar o data pe an, cu totii avem ocazia sa ne punem o dorinta. Sufland lumanarile tortului de ziua noastra, uitandu'ne la stele cazatoare sau pe cate o geana. Si cateodata... doar cateodata... una dintre acestea se indeplineste.
Alteori ne punem o dorinta si uitam de ea cand se implineste.
Eu nu imi aduc aminte cate dorinte mi'am pus sau cate din ele mi s'au implinit. Nu stiu sigur pe cate stele cazatoare mi'am pus cate o dorinta. Sau cate gene ori lumanari. Nu imi aduc aminte ultima dorinta pe care mi'am pus'o. Insa stiu ca, oricare ar fi fost ea, mi s'a implinit.
8 noiembrie 2009
Pauza
Nu ai unde sa te ascunzi sau cu ce sa te acoperi. E ca si cum toti ar vedea fix prin tine.
Uneori mi se intampla sa mi se citeasca pe fata exact ce simt. Si nu intotdeauna imi doresc asta. Dar am gasit un loc unde orice as fi facut, oricate sentimente as fi avut pe fata mea, in expresia mea, pur si simplu nu conta. Nimic nu conta. Muzica, oamenii, caldura, totul era intr’o continua miscare. Iar eu pur si simplu stateam acolo, fix in fata scenei, holbandu’ma la dj, cu toti oamenii aia miscandu’se in jurul meu. Iar eu stateam pur si simplu. Muzica mi se rasfrangea in piept. O simteam in fiecare por. Dar refuzam sa ma misc. Stateam si priveam in gol in timp ce viata trecea pe langa mine. E ca si cum, pentru un minut, eu m’am oprit. Am pus pauza, in timp ce lumea se invartea fara mine. In timp ce toti traiau fara mine. Suna ca dracu acum cand reproduc in cuvinte. Insa sentimentu ala e unic. Zambeam luminilor si aerului din fata mea, deliric. Si era fericire. Exact in minutul ala am facut fix ce nu imi place, sa nu fiu ocupata cu nimic. Si totusi totul a trecut pe langa mine.
Uneori mi se intampla sa mi se citeasca pe fata exact ce simt. Si nu intotdeauna imi doresc asta. Dar am gasit un loc unde orice as fi facut, oricate sentimente as fi avut pe fata mea, in expresia mea, pur si simplu nu conta. Nimic nu conta. Muzica, oamenii, caldura, totul era intr’o continua miscare. Iar eu pur si simplu stateam acolo, fix in fata scenei, holbandu’ma la dj, cu toti oamenii aia miscandu’se in jurul meu. Iar eu stateam pur si simplu. Muzica mi se rasfrangea in piept. O simteam in fiecare por. Dar refuzam sa ma misc. Stateam si priveam in gol in timp ce viata trecea pe langa mine. E ca si cum, pentru un minut, eu m’am oprit. Am pus pauza, in timp ce lumea se invartea fara mine. In timp ce toti traiau fara mine. Suna ca dracu acum cand reproduc in cuvinte. Insa sentimentu ala e unic. Zambeam luminilor si aerului din fata mea, deliric. Si era fericire. Exact in minutul ala am facut fix ce nu imi place, sa nu fiu ocupata cu nimic. Si totusi totul a trecut pe langa mine.
6 noiembrie 2009
Imi plac/e
rasaritul, apusul, skatingul, basket, sa scriu, sa citesc, sa dansez, sa ascult muzica, nessu 3in1, cafeaua de la mec, diminetile friguroase petrecute in pat, facultatea, fotografiile, chitara, bassu, laptopu, filmele, grey's anatomy, lumanarile, trandafirii albi, kent 8, timisoreana, tequilla, vodka, kamikaze, suburbia, club a, fire, centrul vechi, visele, nopti nedormite, caldura, culori, versuri, albume, telefonul meu, verde, albastru, multe perne, cana rosie, mouseul miiiic, scrumiera rosie, bucataria goala, marea, vama veche, plaja, nisip, betie, ganduri multe, frumos, dragoste/iubire, pasiune, sex, pahare de plastic, cioburi, lac, baraj, metrou, sala de dans, jurnale, blog, ochelarii mei de soare rosii, pierceuri, tatuaje, pixuri cu gel, fire, atze, bratari, noduri, lucky strike, lampa verde, net bun:)), emoticoane, pula mea pe post de virgula, imprimanta, jucarii de plus, sims 2, nfs, bloodrayne, wow, ploaia, perle, strazi pustii, cluburi, baruri, puburi, fotolii para, biblioteci, poduri, cai ferate, chistoace de tigara, pizza, nestea de piersici, coca-colaa, rock, punk, dnb, hiphop, triphop, reggae, rapp, craciunul, patinatul, rolele, postere, afise, graffuri, desenul, pisici, caini, labradori:X, vin fiert, mult fum, zambete, fericire, oameni, iesiri, prieteni, virgule, puncte puncte, entuziasm, baluri, caminele, telefoane 'de vama', apa sarata, gel de dush, ketchup heinz, mustar, engleza, seminariile cu vacariu, cursurile cu brancoveanu ca n'ai timp sa te plictisesti, romanele lui joey goebel, amintirile, jocurile, ringtonuri, ceasuri, canapele, paturi mari, spatii inguste, lifturi, scari, locuri intunecate, tramvaie, aparatorii patriei, shaorma, mec, kfc, burger king, filosofie, viata.
si acum poate ma repet dar vin cu completari: concerte, nopti pustii prin bucuresti, shaorma, concerte:)), dnb, dnb, dnb, noapteaa, luna, stele, cer, nori, parc, carol, tramvai. mistoo. supeer. gata cred ca astea's. :))
si acum poate ma repet dar vin cu completari: concerte, nopti pustii prin bucuresti, shaorma, concerte:)), dnb, dnb, dnb, noapteaa, luna, stele, cer, nori, parc, carol, tramvai. mistoo. supeer. gata cred ca astea's. :))
My favorite mistake
mi'e uneori frica... mi'e frica pentru ca totul dispare... se ineaca... se ascunde. lucrurile care odata iti trezeau amintiri atat de vii devin doar niste simple obiecte prafuite...
nu vreau sa uit. nu suport gandul asta. mi'e frica... sa nu fiu eu, la randul meu uitata... asa cum si eu am uitat multe lucruri. am uitat.
imi aduc aminte vagi urme de locuri si senzatii. fericirea era predominanta. nervi, spume, crize, gelozie. zambete... ore petrecute intr'o camera... intr'un pat... un geam cu o patura albastra. intotdeauna mi'a placut intunericul din camera aia. imi aduc aminte in mare... dar uit detaliile... detalii la care eu tin atat de mult... acele mici nuante care iti aduc zambetul pe fata dispar intr'o fractiune de secunda.
cu ce erai imbracat cand veneai de la munca? cum mirosea pielea ta? ce culoare aveau asternuturile tale? ce gust aveau cartofii prajiti? cum... cum arata chipul tau?
imi promisesem ca nu o sa uit. imi jurasem ca o sa pastrez legaturile astea vii, indiferent de ce am face noi... dar s'au dus aproape.
mai am resturi de petale din trandafirul ala... vad camera cu lumanari in cel mai mic detaliu dar totusi nu pot distinge nimic...
de ce nu ma afecteaza toate astea? de ce nu devin melancolica. de ce nu privesc in gol... de ce nu stau cu mintea infipta intr'o urma de amintire incercand sa tin cu dintii cat pot de tare de ea??
de ce sunt atat de insensibila.. doamne, cat m'am schimbat.
obisnuiam sa fiu copilu ala tampit care radea tot timpul... se distra la orice ora... facea absolut tot ce ii trecea prin cap... si intotdeauna imi aminteam. stiam totul. ma puteai trezi noaptea sa ma intrebi in ce fel mana ta se arcuia de'a lungul spatelui meu, si stiam.. dar acum am uitat... era o iarna... era frig afara si eu nu aveam nici manusi nici caciula...
trec des prin locurile prin care umblam... dar nimic nu mai e la fel.. totul s'a schimbat atat de mult. as vrea sa pot apasa pe butonu de pauza. sa pun stop la timp. sa ma plimb prin trecut si sa imi amintesc. sa stiu. sa simt fericirea pe care o simteam ori de cate ori parul tau ud imi atingea fata.
dar viata e un fel de rau... pleaca intr'un loc si la capatul drumului se varsa undeva. trece... raman urme... dar nu amintiri. amintirile sunt relative. acum sunt, maine nu vor mai fii. vor ramane doar niste umbre ce danseaza pe tastatura vreunui prost noaptea.
iti amintesti? mai stii cine eram? pe cine iubeam? cine eram noi? sau tu?
mai stii cum imi ascundeam fata in perna ta dimineata cand te trezeam din somn? mai stii ce melodii ne dadeau speranta? sau ce aroma avea cafeaua pe care o faceai? cum aratau diminetile noastre de iarna? cum arata statia de metrou in care m'aduceai?
tu iti mai amintesti vreunul din lucrurile astea?
suntem niste fiinte atat de triste. suntem atat de complicati insa atat de simpli. niciodata nu ne convine nimic... intotdeauna vrem altceva. mereu vrem sa ne amintim, sa nu uitam, sa facem asta sau aia. vrem sa facem lucrurile sa mearga bine chiar daca nu intelegem cum. ne chinuim si ne dam cu capu de pereti. ne lasam creieru sa se izbeasca frenetic numai ca sa ne dam seama intr'un final ca nimic din ceea ce vom face noi nu va conta. nimeni nu isi va mai aminti oricum de noi. nimeni nu va stii.
vreau doar... sa'mi amintescc.
nu vreau sa uit. nu suport gandul asta. mi'e frica... sa nu fiu eu, la randul meu uitata... asa cum si eu am uitat multe lucruri. am uitat.
imi aduc aminte vagi urme de locuri si senzatii. fericirea era predominanta. nervi, spume, crize, gelozie. zambete... ore petrecute intr'o camera... intr'un pat... un geam cu o patura albastra. intotdeauna mi'a placut intunericul din camera aia. imi aduc aminte in mare... dar uit detaliile... detalii la care eu tin atat de mult... acele mici nuante care iti aduc zambetul pe fata dispar intr'o fractiune de secunda.
cu ce erai imbracat cand veneai de la munca? cum mirosea pielea ta? ce culoare aveau asternuturile tale? ce gust aveau cartofii prajiti? cum... cum arata chipul tau?
imi promisesem ca nu o sa uit. imi jurasem ca o sa pastrez legaturile astea vii, indiferent de ce am face noi... dar s'au dus aproape.
mai am resturi de petale din trandafirul ala... vad camera cu lumanari in cel mai mic detaliu dar totusi nu pot distinge nimic...
de ce nu ma afecteaza toate astea? de ce nu devin melancolica. de ce nu privesc in gol... de ce nu stau cu mintea infipta intr'o urma de amintire incercand sa tin cu dintii cat pot de tare de ea??
de ce sunt atat de insensibila.. doamne, cat m'am schimbat.
obisnuiam sa fiu copilu ala tampit care radea tot timpul... se distra la orice ora... facea absolut tot ce ii trecea prin cap... si intotdeauna imi aminteam. stiam totul. ma puteai trezi noaptea sa ma intrebi in ce fel mana ta se arcuia de'a lungul spatelui meu, si stiam.. dar acum am uitat... era o iarna... era frig afara si eu nu aveam nici manusi nici caciula...
trec des prin locurile prin care umblam... dar nimic nu mai e la fel.. totul s'a schimbat atat de mult. as vrea sa pot apasa pe butonu de pauza. sa pun stop la timp. sa ma plimb prin trecut si sa imi amintesc. sa stiu. sa simt fericirea pe care o simteam ori de cate ori parul tau ud imi atingea fata.
dar viata e un fel de rau... pleaca intr'un loc si la capatul drumului se varsa undeva. trece... raman urme... dar nu amintiri. amintirile sunt relative. acum sunt, maine nu vor mai fii. vor ramane doar niste umbre ce danseaza pe tastatura vreunui prost noaptea.
iti amintesti? mai stii cine eram? pe cine iubeam? cine eram noi? sau tu?
mai stii cum imi ascundeam fata in perna ta dimineata cand te trezeam din somn? mai stii ce melodii ne dadeau speranta? sau ce aroma avea cafeaua pe care o faceai? cum aratau diminetile noastre de iarna? cum arata statia de metrou in care m'aduceai?
tu iti mai amintesti vreunul din lucrurile astea?
suntem niste fiinte atat de triste. suntem atat de complicati insa atat de simpli. niciodata nu ne convine nimic... intotdeauna vrem altceva. mereu vrem sa ne amintim, sa nu uitam, sa facem asta sau aia. vrem sa facem lucrurile sa mearga bine chiar daca nu intelegem cum. ne chinuim si ne dam cu capu de pereti. ne lasam creieru sa se izbeasca frenetic numai ca sa ne dam seama intr'un final ca nimic din ceea ce vom face noi nu va conta. nimeni nu isi va mai aminti oricum de noi. nimeni nu va stii.
vreau doar... sa'mi amintescc.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)