What makes us human?

Care sunt lucrurile care ne fac oameni? Faptul ca avem doua maini, doua picioare? Faptul ca suntem fiinte rationale si avansam?
Eu sunt de alta parere… Suntem ceea ce ne fac ceilalti. Suntem ceea ce retinem in noi din cei din jur. Fiecare persoana care a interactionat vreodata cu noi isi lasa urma adanc in personalitatea noastra. Intelegerea, buna crestere, suportul, astea sunt lucrurile de baza. Lucrurile pe care le primesti, care iti raman, de la parinti, bunici – familie. Apoi cresti, te maturizezi, intrii in societate. Te intalnesti cu o mare diversitate de oameni care incearca sa’si lase amprente pe tine. Insa tu nu ii iei in seama pe toti. Iti raman saptamanile intregi chiulite sau sticlele de vodka din curtea spitalului de langa liceu. Pe astea le iei de la o fosta colega din primul tau liceu. Iti raman serile de vineri pierdute si bananele pe post de mic dejun pentru un coleg cu care obisnuiai sa umblii. Ramai cu imaginea serilor de pe balconul ala din creierul muntilor. Cu sentimentul ca toata lumea este doar a voastra. Ramai cu asta pe viata. Ramai cu asta si cu prieteni in alte orase indepartate. Sunt oamenii care raman langa tine si care isi lasa intr’o maniera continua aprenta asupra ta. De la ei ai sperantele, prietenia, serile pierdute, betiile si anii pe post de amprente pe care le porti cu mandrie vin din partea prietenului tau drag pe care il stii din scutece si cu care ai crescut. Piscinele, lungile plimbari cu bicicleta si invatatul sa fumezi le primesti de la persoana care ti’a fost candva prietena insa cu care nu a iesit prea bine. Caterinca din noul liceu si cuiele fumate in curtea scolii vin din partea altcuiva. Persoana cu care vorbesti si care te asculta. Persoana care iti vorbeste si o asculti. Glumele, nervii, razboiul aprig si neincetat provine de la persoana cu care te’ai hotarat sa pui bazele unei trupe de dans. Luptele castigate si bucuria enorma amestecate cu cele de mai devreme fac din tine un adevarat erou, fac din voi niste eroi. Provideru tau de muzica, filme, o vorba buna la nevoie, o bere moca in loc de o iesire in goblin vin de la alta persoana de care esti mandra ca isi lasa amprente in viata ta. Weekendurile cantand la chitara sau la bass, desene animate vizionate dupa un cui, craciunul petrecut intre niste pereti verzi ascultand system of a down, prietenia si viata, dorinta de a incerca si a merge mai departe, eh, pe astea le ai de la o alta persoana, o persoana atat de importanta incat te doare cand respiri incet gandindu’te la amprentele lasate de acea persoana. Zilele de iarna petrecute intr’un pat, manusi gri primite cadou, cei mai buni cartofi prajiti pe care i’ai mancat, vin din partea persoanei de care erai mandra ca isi lasa amprentele in viata ta, acea persoana cu care iti facea placere sa bei bere in Fire in zilele de noiembrie. Miile de minute in orange, sticle de cola pe care sa dormi cu capul, caterinca, intelegere, pe ele le primesti de omul care ti’a devenit prieten prin circumstante necunoscute dar de care esti mandru ca il ai acolo. Dorinta de a merge la o anume facultate, prietenia si intelegerea vin la pachet de la alta persoana. Cu care iti place sa imparti un Cuba Libre in Revenge duminica seara. Partea cu obsesivitatea si gelozia o inveti de la altcineva. De la aceeasi persoana cu care faci si prima escapada in Vama de 1 mai. De la aceeasi persoana inveti sa uiti si sa treci peste. Mai exista si acea persoana pe care o intalnesti pe hi5 si care iti devine buna prietena. Persoana cu care iti petreceai timpul prin Gara de Nord sau band vin in Fire, persoana care nu e din acelasi oras ca al tau, insa cu care tii legatura si care te’a invatat sa iei viata mai usor. Tripurile in intuneric, respiratia si aglomeratia pana se aprinde lumina, o dobandesti de la alta persoana. Chinurile bauturii si ale unui cui fumat dupa prea mult alcool le inveti intr’o seara, dupa un concert la care nu ai ajuns de la doua personae. Inveti atunci cum sta treaba cu moderatia si cum sa uiti sa mai vorbesti cu cineva. Inveti sa iti para rau si sa nu te mai gandesti la ceva. Simplitatea lucrurilor, comprehensiunea si trecerea cu vederea le primesti de la omul cu draperiile albastre, omul cu cafeaua din parc. Nepasarea si nesimtirea adunate cu esecul le primesti si inveti de la obisnuitul om din umbra, omul necunoscut, nestiut de nimeni.
Intreaga ta viata vei aduna personae care sa te invete ceva. Fiecare persoana, oricat de neinsemnata, te va invata sa fi putin mai bun, mai intelegator. Fiecare persoana cu care ai interactionat de’a lungul anilor te’au facut cine esti.
Oamenii din jurul nostru ne fac sa trecem mai departe sau sa ne amintim. Ne fac sa iubim, sa plangem, sa iertam, sa uitam, sa invatam. Oamenii din jurul nostru ne fac umani. Lor le datoram faptul ca suntem oameni si ca nu am renuntat la a fi cine suntem.

Aceste randuri se refera la persoanele de la care am invatat cate ceva in viata, pana acum. Nu sunt toate aici insa sunt cele de care imi amintesc, cele care in trecut si’au lasat adanc amprenta sau cele care sunt recente. Persoanele care se regasesc printre randuri doresc sa le multumesc pentru perspectivele de viata pe care mi le’au oferit.