16 mai 2009

Prietena mea cea mai buna

exista anumite lucruri din viata ta care nu vor sa te schimbe... lucruri pe care nu le poti schimba. lucruri care sunt asa cum sunt acum. tacute. lucruri care te primesc in tacere oricum ai fii... bucuriile si tristetile ti le poti impartasii pernei pe care pui capul obosit in fiecare seara... iti asterni lacrimile in ea, iti afunzi ziua si toate problemele acolo... iar ea le primeste... si le insuseste, te face sa uiti... te asculta cand vorbesti... mereu tacuta, mereu contemplativa, mereu gata sa raspunda. dar ea tace... te lasa sa iti infunzi rasul in ea... te lasa sa iti usuci lacrimile... te lasa sa o iei in brate, te lasa sa iti ascunzi scrisorile sub ea... se lasa schimbata, spalata, trantita, lovita, smulsa, jignita... fara niciun scrasnet, fara niciun cuvant... nici macar un oftat... singurele ei lacrimi sunt cele din ochii tai care curg, neavand unde sa se duca, in tesatura ei verde cu floricele... perna ta te cunoaste cel mai bine... stie cand minti, stie ce simti... stie ce vrei sa spui chiar daca ti'e prea frica sa faci asta... te insoteste in serile in care ramai singura cu el si vrei sa ai ceva cunoscut aproape... va primeste pe amandoi, va sprijina si va uneste prin petele de culoare de pe ea... iti cunoaste pasiunile, iti stie notele si melodiile cantate la chitara... stie ce filme preferi... stie pe cine iubesti... stie de ce suferi, stie unde ai fost sau ce ai facut... iti cunoaste mirosul, iti stie garderoba... stie la ce ora din noapte iti faci unghiile ajutata de ea... stie cum te sprijini cu capul aproape adormit de ea in timp ce scrii aceste randuri... stie la cine te gandesti si stie de ce iti e frica... stie ce tigari fumezi sau ce bautura obisnuiesti sa bei... stie cati trandafiri ai primit... stie ce lucreaza prietenul tau... sau prietenul prietenei tale daca al tau e un mare gol... stie ce muzica asculti noaptea in surdina in timp ce te gandesti la mii de lucruri, in timp ce ti'e prea frica sa adormi nevrand sa visezi iar... cunoaste lumea prin ochii tai... perna ta e locul tau... iti apartine... te cunoaste, te iubeste si te uraste in acelasi timp. te i'a in brate noaptea, te impinge din pat dimineata in incercarea disperata de a ajunge la scoala... e cel mai bun prieten al tau... numai perna ta stie de cate ori ti'a oferit umarul sa plangi pe el... numai ea stie cate lacrimi ai varsat pentru cati indivizi mai mult sau nu cunoscuti chiar de ea... stie certurile tale cu parintii tai prea exigenti... stie serile in care lipsesti de acasa... stie cand te intorci acasa cu marea imprimata in parul tau... prietenii buni nu se gasesc, ei se inventeaza... prietenul meu cel mai bun este perna mea...

6 mai 2009

Cuvinte adunate

degetele imi sunt vorbele, tastele'mi sunt lumea... ma cufund in adancul linistit ce mi'l ofera lumea mea si privesc prin sticla mata a geamului tau cum stai si razi si plangi si speri... ma ceri... ma vrei... ma cauti... te pierzi. dar ma trezesc ma vad cu tine cu mine cu noi. noi doi amandoi razand in ploaia surda a diminetii de ieri. pictand cu degetul tau aratator un soare, o mare si o scoica. un juramant in alge, nisip si praf de stele. si iar ma pierd pe strazile mele pustii de atatea ganduri vii de prea multe nopti statute cu ochii deschisi atintiti la podeaua pe care calc desculta in fiecare dimineata in drumul meu spre antidotul oboselii. si cafeaua e dulce... prea dulce. iar am gresit. prea mult zahar. m'a pacalit. nu e buna... o gust, o arunc... imi pare rau. crosetez drumuri imaginare cu itele mintii mele catre tine... spre apartamentul tau, spre perna goala de langa tine caruia ii e dor de mine. te misti in somn, te simt, te tin in brate, tresari, eu fug, revin, te sarut apasat si cald... buna dimineata din nou... dimineti pierdute in siruri mute de idei si aburi de cafea... culori sterse pe geamurile mele pictate doar de ea. inimaginabila senzatia mea, a noastra... stiu exact ce simti. stim exact cum e. oare poti tu sa te exprimi? eu ma voi pierde in prea multe cuvinte fara rost, te voi lasa pe tine sa ma delectezi cu ele... sa imi indulcesti rasaritul... sa imi incalzesti apusul. sa imi gandesti viata din perpectiva ta. sa ma legi de tine cu un lant si sa pui un lacat. sa arunci cheia in mare. sa o bagi intr'o scoica si sa uitam de ea.
pipai cuvintele nesigura... parca nici ele nu imi mai apartin. ma uit cu oroare la ziua de maine si ma vad luand un bilet dus catre nicaieri. tu nu esti de gasit... iar ai plecat si m'ai lasat doar cu al meu dor apasator? iar te faci pierdut in mintea lor si te vrei de negasit pentru nimic in lume? dar te intorci... mereu o faci. si te primesc cald iar in asternuturile reci lasate atarnand in amintirile zeci. si strang de pe jos lucrurile ce ne leaga si le asez iar in locul lor de veci. le pun acolo sus, sa se vada, sa te stiu aproape chiar daca nu esti.
sunetele stridente tasnesc usor in sus din chitara mea cea plina de idei noi si vechi, ale mele, ale tale, ale lor... si te cred pe cuvant cand imi spui ca nu vom apune... si ca vom fii noi doi... "si restul lumii":)

O felie de Vama


Tot imi vine in minte versul " Cu marea in suflet si cu scoica mea"... oare de ce? Da. Am facut'o si pe asta. Am fost in Vama!
Vantul care batea... mirosul marii... nisipul care imi zgaria talpile... apa rece... muzica de pe plaja... oamenii... marea... genial peisaj. O chitara ratacita pe ici pe colo. Multi oameni fericiti, razand, simtindu'se bine.
Mintea mea o luase razna... se arunca in mare, inota... se zbenguia asemenea unui peste in apa. Eu zambeam... zambeam cu sufletul si ma simteam bine. Oricum ceva lipsea. Ce? Nu stiu. Insa a fost bine si asa.
Soare in prima zi, nori in celelalte. Dar a meritat... Vama Veche prin ochii mei. Locul, peticul de lume unde poti fii tu. Te poti simtii bine cand vrei tu.
Tot timpul am avut impresia ca locul ala nu doarme niciodata. Si la 5 dimineata erau oameni pe plaja. Majoritatea se recuperau de aseara si se pregateau pentru diseara insa nu conta... "Marea'i beata"!
De pe o terasa se aude OCS. "Cineva sa ne aduca vara inapoi!"
Si acum visez cu ochii deschisi cum 3 zile am fost rupta de tot ce insemna realtitate si m'am distrat cu adevarat. Poze peste poze, nisip adunat prin cele mai neimaginabile locuri, kilograme de pietre aduse acasa in ghiozdan...
Acum ma motivez singura pentru bac! Imi spun: trebuie sa iei bacul, e IMPERATIV sa iei bacul. Imediat dupa bac fug la mare. Plec si nu ma mai intorc pana toamna. Chit ca ma duc singura... oricum in Vama nu esti niciodata singur deci merita!
Si a meritat toata asteptarea asta de 3 ani!