Ce gandeste ea

Iubirea este... hmmmm... nimeni nu stie ce este... dar cu totii cunoastem sentimentul... cel putin o data in viata simtim ca iubim... iar atunci suntem in nori... dar de cele mai multe ori ajungem pe pamant inapoi... dar avem senzatia ca mult mai bine ar fii sub pamant... asta e iubirea... incepe cu niste "fluturi" in stomac... dupa iti cresc aripi... ajungi sa zbori in inaltul cerului cu persoana pe care o iubesti... dar vine furtuna ( gelozie, posesivitate, minciuni, infidelitate) si parca deodata te ratacesti... ii scapi mana... si nu'l mai regasesti... si atunci aripile se usuca, cad si odata cu ele cadem si noi... si ajungem sa vedem din nou cruda realitate.
Am trait cu totii o iubire imposibila, o iubire ilegala si naiva, in care iti spuneai mereu ca se va intoarce, ca se va schimba. Am crezut cu totii intr’o relatie care parea ca va dura pentru intotdeauna, si am platit scump pretul naivitatii pentru ca "intotdeauna" pare sa nu existe. :- < Am incheiat multe relatii fara sa privim inainte, fara sa privim inapoi, fara sa privim....:(:( Pentru ca ochii nostrii erau prea plini de lacrimi pentru a mai putea privi.. Raman lacrimi grele si sarate, raman nopti nedormite si clipe nedorite, raman intrebari fara raspuns, buze nesarutate indeajuns, ramane gandul ca poate intr-o zi... se va schimba ceva...:- < De multe ori.. Lumea nu era a noastra, lumea nici nu exista, noi eram lumea… Cand eram alaturi de Persoana iubita..:(.. Totul parea un Joc.. Dupa aceea..
Traiam cu amintirea iubitului , cu vorbele pe care ni le rostea candva, cu promisiunile pe care ni le facuse candva... Dar… Se spune ca Dumnezeu le da oamenilor exact cat pot duce si ca sunt incercari pe care le primim tocmai pentru ca le putem duce...De aceea... Niciodata sa nu incetam sa CREDEM IN IUBIRE..:(... De crezi ca iubirea- i un joc, de crezi că iubirea nu doare, n’a fost iubire, a fost un joc, n’ai iubit, iubirea doare .... dar nu uita.. ca intotdeauna... cineva este acolo pentru tine... si oricat de mult am suferii... e si maine o zi...
Live For Everything,Die For Nothing!!! do you wanna come with me?? destination is unknown... dreamin... uneori... gandirea profunda iti astupa caile drumurile catre o rezolvare pe care numai sufletu tau o poate realiza ai incredere in tine si niciodata nu te sfii sa pasesti in necunoscut scopu tau in lumea asta este de a DESCOPERII! Vreau doar sa va spun ca in spatele acestei aparente ma aflu eu..."eu" cea pe care putini/putine avetzi ocazia sa o cunoasteti cine ma cunoaste stie ce fel de om sunt mda bine... sa zicem... cum... sau unde... ma cunoaste… mai are omu si momente mai grele sau bune… depinde si de starea in care se afla respectivu/respectiva in momentul in care o sa il cunosti... nu tre sa tragi concluzii pripite inainte de a cunoaste un om in totalitate;) Asta pana mea daca ai rabdare si sti care iti sunt pasii pe care trebuie sa ii urmezi :) Nu poti judeca o carte dupa coperta!! Because aparentele inseala;) Nu trebuie sa iti faci o impresie sau o parere din prima... stai chill:-p calm calm:-p fara graba caci graba strica treaba:):*:*:*:* Peace. Poate draguta... poate nesuferita, poate urata... poate frumoasa, poate glumeatza... poate serioasa, poate aiurita... POATE... EU … ce unii au si nu stiu sa pretuiasca, altii cauta si ar da orice sa aiba......! Ai sperat, ai visat, ai pierdut. Ce conteaza? Mai poti pierde, mai poti visa, mai poti invinge! Asta conteaza! ;);)



Ea este Alexandra. Si asta e ceea ce gandeste ea. I couldnt have said it better myself:) [id'ul ei este: alex_shukra :)]

Ei

ei se iubeau in universul lor intortocheat, presarat cu visele ei si cu termenii lui complicati. ei visau cat pentru toti oamenii. ei se vedeau zilnic si se uitau la desene animate ca doi copii tampiti. ei isi beau cafeaua dimineata la telefon si isi savurau tigarea seara in fata calculatorului. ei se uitau la filme vorbind pe mess. ea il trezea dimineata cu mainile ei reci. el ii lua flori si se certau in statie. ei se duceau la mare pe pagina de blog. ei cadeau si ramaneau pe jos in statii de metrou. el ii cumpara mancare iar ea ii cumpara bere. ei beau cola si fumau lucky. ei cantau, erau fericiti. ei inventau animale ascunse dupa perdele pentru a se veghea in timp ce dorm. ea ii dadu o scoica iar el o inimioara. ei se jucau in parc. ei pierdeau vremea prin parcuri ori la metrou. ea pleca iar el mereu alerga in urma ei si o lua in brate. el o astepta la metrou dar intarzia. iar el o ducea acasa si se plangea de drumul prea scurt. pentru ei orele erau prea scurte. ei visau, si visau si tot visau... ei se sunau. vorbeau noptile, dadeau pe fast forward zilele. ei cresteau odata cu anii. ei erau doi necunoscuti intr'un oras mare plin cu foi aruncate in multimi pe care numai ei le puteau vedea ori citi. ei lasau muzica sa vorbeasca cateodata. isi spuneau sentimentele prin filmulete pe youtube. ei s'au ratacit prin lume... ei s'au pierdut unul de celalalt... si nu s'au mai gasit.
ei au fost. ei nu vor mai fi. dar au fost ei, lumea pentru unul pentru celalalt, doar doi prosti indragostiti pentru restul.

Necunoscuta din bar

- Vii des pe aici?
- Cam de 2-3 ori pe saptamana.
- Ciudat, nu te'am mai vazut pana acum.
'Ciudat pe dracu, nici eu nu m'as fi vazut in intunericul asta.'
Eram, ca de obicei la o ora ca aia, in clubul meu. Imi beam bautura si priveam in jur. Mi'am facut un obicei din a bea singura in clubul asta. Nu de alta dar oricum toti sunt ocupati cu alte lucruri, nu au timp sa ma observe. Asa ca ii observ eu pe ei. De fiecare data sunt alte fete. De fiecare data alte probleme ascunse sub masti de indiferenta.
In seara asta am pus ochii pe un cuplu. Ea scunda si supla, el inalt si cu pantalonii in vine. Dupa haine, ea parea a fi punkista. El era un tnb'ist convins cu pantalonii lui largi, hanoracul lalai si sapca simpla, neagra.
Isi savurau vinul fiert cu ochii lipiti de televizorul agatat in fata lor. Din cand in cand mai schimbau o vorba, doua.
- Ti'am zis sa mergem...
- Da stiu, imi pare rau.
Nu prindeam decat franturi din ce vorbeau din cauza zarvei de acolo.
Ii priveam cat de tristi sunt. Fericiti impreuna, tristi daca ii separai 2 secunde. Tristetea aceea contrasta puternic cu zambetele aiurea de pe fetele lor.
Dar eu ce sa mai zic? Eu cum sa ma descriu? Stau singura intr'un bar la 2 dimineata si beau bere. Tristetea mea cine o observa? Nimeni. Suntem singuri dragilor in definitiv si la urma urmei. Tot ce putem face e sa ne abandonam persoanei de langa noi si sa traim prin ea pentru a ne uita tristetea.
Voi reveni, asa cum mi'am facut prostul asta obicei, si data viitoare, cu aceeasi bere ieftina in fata, in acelasi club intunecos, observand tristetea din jurul meu. Asa ca sa nu va fie teama, daca voi credeti ca tristetea nu va e observata. Eu sunt aici, eu o voi observa.