28 aprilie 2009

Vama Veche, mon amour!

Ahh... Vama Veche. Un vechi vis devenind realitate. Dupa toata agitatia asta cu bac'ul si cu invatatul parca o mica escapada m'ar lasa si pe mine sa respir putin.
Emotiile ce insotesc cumpararea biletelor, rucsacul, sacul de dormit, cortul... toate astea le pastram de mult timp, asteptand moment in care o sa ma pot duce si eu in sfarsit sa gust din toate aceste bucurii ale vietii de adolescent.
Cu umre de rusine trebuie sa recunosc ca viata m'a privat pana acum de aceste mici delicii ce le aduce cu sine Vama Veche si marea. Nu am fost decat cu parintii si ultima data cand am fost era acum vreo' 3 ani.
Eu si marea... nu mai stiu cum arata... nu mai stiu ce culoare are... ce gust are... cand eram mica obisnuiam sa imi sug parul si sa ma bucur de acea sare de mare impregnata in el... acum nici ce gust are marea nu mai stiu. Astept cu nerabdare... numar orele, minutele, secundele, cand o sa ma urc in personalu' ala si o sa ma opresc fix pe litoral.
Vama Veche... ahhh. Aberez deja. Pentru mine Vama mi se pare un loc magic. Bine, un fel de scapare din realitate.
Sa ma intind pe nisipul rece si sa ascult valurile... sau muzica, sau orice... sa ma bag macar cu picioarele in apa. Sa zambesc. Sa vad rasaritul congelata de frig cu jumatea de sticla de vodka langa mine... Si cu tine:)
Noi doi si restul lumii.
In mai putin de 2 zile voi afla raspunsul la intrebarea : "cum a fost la mare?" . Oricum, ce o fii o fii. Voi putea spune fericita : "Am facut'o si pe asta!"

Pana data viitoare,
un 1 mai insorit :)

2 comentarii:

Zad spunea...

sper sa nu fi dezamagita de mare ;) si sa te simti bine...

nu stiu!(cat de rau sunt)

Ale spunea...

Multumesc:) Oricum, pe ploaie, pe soare, tot o sa fie bine:P:)


Ar fii trebuit sa stii:)