culoare, va rog!

simt cum viata mi se strecoara printre degete. incerc sa strang pumnul insa ea se incapataneaza si se prelinge usor lasand dare de sange care mai tarziu imi vor murdari covorul. nu mai am puterea necesara varstei mele. se spune ca atunci cand esti tanar suporti mai usor totul, ca nu ai probleme. insa numai noi stim cate probleme avem si cat de des ne confruntam cu ele. cat ne luptam incercand sa le rezolvam si cate sacrificam pentru scopul nostru. incep incet sa scriu o scrisoare insa inteleg ca nu are rost. nu o voi trimite niciodata. nu o vei vedea. nu vei stii nicicand ce ma apasa. nu vei vrea sa vezi cat ma doare si cat de gol e locul pe care il lasi de fiecare data cand faci sau zici ceva nepotrivit. poate ca exagerez. ca dramatizez totul pana la refuz. insa asa vad eu totul acum. e cam incetosat insa la un moment dat se va limpezi si ceata si voi vedea clar si limpede ce anume merge prost. care este motivul acestei continue intunecimi din inima mea. sper si voi incerca sa fac in asa fel incat sa nu fii tu cauza pentru care zilele mele au inceput sa nu mai aiba culoare. astept sa vina dumnezeul ala atotputernic si sa imi zica ca am uitat sa imi iau creioanele colorate de la magazin. ca fara ele voi vedea totul alb si negru. nu. nu are dreptate. eu sunt cainele care a vazut curcubeul, nu'i asa? sau asa credeam ca e. l'am mai vazut o data mai de mult. splendoarea lui m'a fascinat inca de atunci. acum insa l'am regasit si nu vreau sa'l aflu pierdut din nou.tin cu dintii si cu ce mi'a mai ramas din suflet de acea pata de culoare din viata mea. vreau sa stai langa mine ca in prima zi si sa'mi picuri din culoarea ta pe pleoape. cersesc lumina si culoarea ta. tu esti pentru mine. te'am dezghetat si ti'am redat forma. vreau sa incerci sa ma ajuti pe mine sa ma regasesc. te iubesc, prea putin spus, prea mult de descris, insa niciodata indeajuns ca sa exprime ce insemni si ce vei insemna intotdeauna pentru mine...