De ce nu dormi

Nu sunt un om nefericit... nu cunosc acel sentiment.
Dulce dimineata imi reorganizeaza lumea somnului si o aseaza in forme din fum.
Cafeaua indulceste gustul amar al conversatiei de aseara...
Ce rost are sa fac asta?
Ma ridic usor de la masa si observ biletul lasat de cu o seara inainte. Il iau usor, parca incercand sa pastrez aroma degetelor tale de pe el, si il recitesc:
"Crezi ca totul se intampla cu un motiv? Spune'mi atunci care este motivul pentru care tu ma iubesti?"
L'am pus la loc cu grija specifica mamelor care isi strang copii in brate si m'am indreptat spre jumatatea ta de pat...
Dormi. Cu capul pe perna mea cea verde, cu mana pe locul meu lasat gol si rece. Iti soptesc ca te iubesc pentru ca datorita tie exista dimineata, ca datorita tie exista speranta visului implinit, ca datorita tie fiinta aceasta care sta si te priveste in timp ce dormi ca un prunc d'abia scos din cada lui cea plina cu apa calda, este fericita.
Intotdeauna mi'a placut modul in care tu dormi pe burta... Imi amintesc ca veneam uneori la tine si tu dormeai... Incercam in zadar sa te trezesc insa renuntam repede permitandu'mi sa te privesc in inocenta ta.
Iti dau la o parte cateva suvite de par iar tu tresari...
Ridici usor capul si imi zambesti... Ma certi putin ca te'am trezit asa devreme insa ma iei in brate si adormim din nou...
[Iar muzica ne canta o poveste trista, uitata de lume, uitata de noi, uitata de soare, amintita de ploi...]