Cosmar - dulcele vis

Inchid ochii... ma pierd. E liniste. Atat... de... l i n i s t e.
Sa alergam dupa lucrurile care ne plac. In timp ce toti alearga dupa metrouri si autobuze sa ajunga la serviciu noi sa alergam dupa un apus. Sa avem o poveste de zis. O poveste in care decorul sunt ei iar noi doar actorii. Sa zacem in iarba vestejita de toamna inghetand de frig in timp ce ne imaginam toata viata noastra zborul pasarilor calatoare.
Lucrurile mari nu au valoare. Noi traim la un nivel microscopic unde celulele din pielea ta imi aduc zambetul pe buze facandu'ma sa cred ca dupa voia mea se invarte Soarele.
Dar privind problema din alte puncte de vedere ajung la concluzia ca ador sa iti simt inima cand bate... si sa realizez ca mereu bate in acelasi timp cu a mea.
Dar scena noastra e pentru noi iar publicul e restrans. Doar cateva umbre ce se plimba de colo colo, ascultand muzica dintre noi.
Si iar ne trezim alergand. Incotro? Nu stim. Si radem, dar ne impiedicam si cadem, si radem din nou si ramanem intinsi pe asfaltul prea rece uitandu'ne la ceru ala manjit de nori pe care il vedem zilnic dar parca acum e altfel... acum e doar al nostru.
Eu si prietenul meu imaginar.
Imi cumperi tigari in fiecare dimineata si imi aduci pachetul fara o tigara. Doar una, nimic mai mult.
Dar taci! Nu mai striga ca nu vreau sa te mai aud. Nu apartii lumii mele de fapt. Esti doar o naluca ce se perinda prin viata mea cea plina de haos. Nu am nevoie de imaginatie, viata mea e si'asa ca un vis. Nu imi permit mai mult de'atat. Ma prefer pe mine, strangand aerul in brate.
Trezirea la realitate e atat de trista uneori... alteori e infricosatoare... insa acum e doar atat de muta. E liniste. De ce e asa de liniste aici?? Nu mai aud nici muzica, nici zumzet, nici vantul cum bate! E doar un mare gol, un vid total. Si e atat de frig! Deschide'ti dracu caloriferele astea nenorocite.
Si vecinul de langa tot urla de spaima si de durere... sarmanul.

Totul a fost doar un vis. DOAR UN VIS NENOROCIT. Dispari!