Credea ca stia dar de fapt habar nu avea. Era un suflet singuratic ce ratacea prin universul de suflete pereche.
Pe el nu’l deranja. Fusese obisnuit asa. Se bucura de lumina soarelui si singur. Isi improspata diminetile cu cofeina pentru o persoana.
- Bai baiatule, cand ai de gand sa’ti gasesti si tu o fata? Pe cineva care sa’ti incalzeasca patul ala trist?
- Ce fata domne? Am de munca, mai lasa’ma cu prostiile!
Asa decurgeau dialogurile cu taica’su. Avea deja aproape 30 de ani, batranu nu mai avea mult de trait, si s’ar fi bucurat enorm sa il vada insurat inainte sa crape.
Dar viata nu mergea asa pentru Mihai. Oo nu. El se voia un om de succes. N’avea nevoie de femei sau de cine impartite in doi. N’avea nevoie de batai de cap, de chestii siropoase. Pentru el viata era simpla: se trezea dimineata, isi bea cafeaua, facea dus, se ducea la munca, se intorcea de la munca, se uita putin la stiri apoi manca si se culca. Nu ii placeau lucrurile complicate. De 2-3 ori pe saptamana iesea cu putinii lui prieteni. ‘Putini dar buni’ asa cum ii placea lui sa afirme. Buni pentru ca si ei impartaseau viziunea lui de ‘om fericit cu munca lui’.
‘Oare are sa ma observe vreodata?’
Ea era tipa de pe ultimul scaun din autobuz. In fiecare dimineata o vedea, coborau la aceeasi statie. E frumoasa, nu putea nega. Dar el nu avea timp de baliverne.
Dar se mintea singur. Era frumoasa, si o placea. O vedea zilnic de doi ani. Si niciodata nu a avut curajul sa ii zica ceva. Ii mai surpindea privirea cateodata cand se uita in directia ei. Poate de aceea s’a simtit intotdeauna mai confortabil cu munca lui. Da, asta era. El e un tip confortabil. De ce sa se complice? De ce sa ii zica ‘Buna!’ , sa o scoata in oras, sa se indragosteasca nebuneste de ea, sa se mute impreuna, sa faca copii si sa traiasca fericiti pana la adanci batraneti cand se simtea atat de bine in compania lui? Nu, nu va face asta. N’are de ce. Se va scuti singur de drama. Peste cativa ani isi va multumii singur.
Mai trecu un an. Tot acelasi autobuz luau, tot singuri amandoi, tot tristi, patetici.
- Buna! Eu sunt Mihai! Nu am putut sa nu observ cat de frumoasa esti. Imi pare rau ca mi’a luat atata timp…
Si a scos’o in oras… :)
6 comentarii:
ce reușit e finalul...știi cum e: ce e esențial, e invizibil ochiului.
:) trebuie doar sa ai curaj. in orice privinta:P
Omg. :O eu nu as fi rezistat..l`as fi facut sa ma abordeze in primele 10 minute :))
altii nu's asa grabiti ca tine mama:_)_)
Pai ai o singura viata..dc sa irosesti timpul chiar in halul asta? :))
asa cum ai citit, tipul considera ca munca e viata lui. deci el nu iroseste nimic:)
Trimiteți un comentariu